Uneori tare fain este să depeni amintiri și să te scalzi o vreme în apa lor călduță, chiar dacă te umpli de nostalgii… Ne conving de asta de fiecare dată cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş.
De această dată, Ileana Șandor din Călinești povestește cum era loc într-o singură cameră și de părinți, și de copii, și de vițel (iarna) sau de miei (primăvara): ”Când făta vaca, apoi o săptămână vițelu era-n casă. Iarna, de-o fătat, nu l-o lăsat în grajd, o trebuit să-l îngurluim acolo-n casă. Noi, tăte patru, c-am fost patru fete, cu două paturi, cu pătuț mic sub unu mare, c-on strujac pă ladă… c-am fo’ mulți. Într-o singură cameră s-o făcut foc… acolo am fost și noi, și părinții, acolo o fost și vițelu iarna. Spre primăvară, când o fătat oile, tăt așe… mieluții aduși două-trei zile în casă și apoi lăsați afară…”
Dinspre trecut întoarce privirea spre prezent Ileana Șandor din Călinești: ” Amu… am casă cu etaj, c-o grămadă de camere, doi oameni am rămas în casă: eu și bărbatu-meu. Amu-s casele mari, zici că-s palate… Păi de mult, numa casa parohială o fo mare-n sat și școala, și primăria. Amu tăte casele gândești că-s primării!!! Casele au câte patru-cinci mașini în curte. Și-n grajd, nimic!”
Sursă informații: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | ”Nu s-o îmbolnăvit caii cât se strică tractoru”, spune unchieșu Godja din Văleni
Cât îi Maramureșu’ | ”Zeru cela să sierbânta și arunca spumă, ca și când ninge on pic”
Cât îi Maramureșu’ | ”Copilăria întotdeauna o fost frumoasă”, zice Elena Opriș din Breb