În cultura tradițională românească, accesoriile aveau un rol esențial în a defini statutul femeilor, batista fiind un element central în acest sistem de semnificații. ”Batista avea un rol ceremonial. În cadrul unor ceremonii, precum horele sau alte adunări sociale, batista era etalată ca un simbol al tinereții și al frumuseții. Fetele purtau batistele la vedere, acestea având rolul de a atrage privirile și de a sublinia eleganța și rafinamentul purtătoarei”, menționează muzeograf Mirela Badea de la Muzeul Acasă din Tăuții Măgherăuș.
Apropiindu-se de vârsta măritatului, fiecare fată broda batiste prin şezători, însuşind atât modelele tradiţionale din zonă cât şi ”limbajul” acestor accesorii simbolice. ”Momentul în care o fată era cerută în căsătorie era adesea marcat și de schimbarea modului de utilizare a batistei. După logodnă, batista putea fi dăruită logodnicului, simbolizând acceptarea acestuia și trecerea la un alt statut social”, precizează sursa citată.
După căsătorie, batista fetei își pierdea din rolul ceremonial dar câștiga o valoare sentimentală. ”Femeile păstrau batistele primite de la mame sau bunici ca pe niște comori de familie, simbolizând legătura dintre generații și continuitatea tradițiilor”, informează muzeograful.
Batista, ca element al comunicării simbolice, a fost mereu un instrument versatil în cultura tradițională.
Mai multe semnificații, aici.
Sursă: Muzeul Acasă Tăuții Măgherăuș
