Foto - Felician Săteanu

În Maramureșul rural, totul se face după reguli transmise dintr-o generație în alta. Nimic, nici cel mai banal lucru, nu este făcut fără o noimă. ”Aieste-s lucruri din bătrâni”, vine, de cele mai multe ori, explicația. Iar regulile au pătruns chiar și între oale și ulcele…

Maria Mirela Poduț de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş ”răsfoiește” Colecția Parasca Făt, Memoria Ethnologica nr. 2-3.

”Vasele crepate, sărite, nu să țân în casă: înt-aceie casă îi numa o scârbă (ceartă). Trebe aruncate.”

”Vasele de la lapte – oarecând erau oale de lut – după ce le-ai spălat, le-ai pus afară, în sărcineri, să se scurgă și să sie curate. Aeru le țâne curate și iese mirosu de lapte. Dacă n-ai sărciner, le țâi umplute cu apă rece. Aieste-s lucruri din bătrâni. Din bătrâni să făceau lucruri de-aieste.”

”Și mâncarea la câmp o duceam tot cu oală de lut. Era o oală mai mare, cu o toartă, or cu două. O puneam în peteică că țâne mâncarea caldă. Merem până în Ptietrari, cinci-șase kilometri în munte și sosăm cu păzâtura caldă. Da și laptele s-o prins minunat în oală de lut. Iesea groștior mai mult.”

👀 Mai multe tradiții din Maramureș, aici.

Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş (credit foto – Felician Săteanu)

DESCOPERĂ ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | ”Api de ce să face așe?”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.