Casa Bilașcu, monumentul de arhitectură populară autentică din crucea drumului celor două axe ordonatoare ale Muzeului Satului din Baia Mare, a fost edificată la jumătatea secolului al XIX lea (1830-1850). De către familia Ion Bilașcu, frate cu tatăl ilustrului prof. univ. dr. Gheorghe Bilașcu (1863-1926), întemeietorul învățământului stomatologic superior din țara noastră.

”Acestă casă a fost una de prestigiu pentru epoca sa”

”Acestă casă a fost una de prestigiu pentru epoca sa, atât pentru localitatea Petrova, cât și pentru întreagul Maramureș”, începe povestea dr. Ilie Gherheș de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.

Muzeograful vine și cu argumente: ”Casa Bilașcu din Petrova a fost printre primele care avea podele (dușumea) de lemn de brad, tavanele din grinzi și ștucători (scândură mai groasă); are o dimensiune uriașă pentru acea vreme, cu cinci încăperi la interior, iar acoperișul (trei pătrimi din toată înălțimea casei) este prevăzut cu două luminatoare (ochi), pentru lumină naturală și aerație.

Așadar, este o casă găzdească, bogotănească, nemeșească – cum se spune prin părțile locului, care a aparținut unei singure familii, transmisă din tată în fiu, care dărâmă anumite clișee cu care am fost manipulați, de-a lungul regimului comunist, anume acelea că, aici, la noi, în Maramureș, românii ar fi fost exclusiv iobagi, precum și faptul că noi românii am fi fost doar obidiți și exploatați de către vechile orânduiri burghezo-moșierești”.

O casă ”vederoasă”

Casa a fost identificată, în teren, în 1971, de către muzeograful Sabin Șainelic. În anul următor a fost achiziționată împreună cu bucătăria de vară a gospodăriei. În 1974 a fost strămutată în muzeu și ridicată sub supravegherea muzeografilor Sabin Șainelic și Janeta Ciocan, precum și a restauratorului Gheorghe Dâmb.

După cum pomenea mai devreme dr. Ilie Gherheș, casa are cinci încăperi: două camere de locuit (dintre care una de sărbătoare), o tindă și două încăperi-cămară. Cu 18 ”brânci” (stâlpi ai prispei) ornamentați în stil maramureșean. Și cu ferestre generoase, fiind astfel o casă „vederoasă” (luminată natural). ”Casa Bilașcu de Petrova este un monument de arhitectură populară care te răpește sentimental, te îmbie să o iubești și să o asumi ca pe un odor, ca pe un dat al ființării noastre; o magie din care nu te mai poți desprinde, odată ce i-ai deslușit povestea”, mărturisește muzeograful.

Povestea integrală, aici.

Sursă: Muzeul Satului Baia Mare

CITEȘTE ȘI:
Muzeul Satului | ”Nu m-am gândit io niciodată că o să ajung să fac un acoperiș pă casa bunicilor mnei”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.