Pe măsură ce teoriile legate de misterele Pământului au captat atenția celor pasionați de enigme, scriitoarea rusă Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891) a introdus în gândirea colectivă ideea existenței unui regat subteran numit Agartha, locuit de înțelepți și ființe evoluate cu acces la cunoștințe esoterice și tehnologii avansate.
Rusoaica susținea public că informațiile i-au parvenit din surse oculte și că ea însăși a obținut cunoștințe avansate prin intermediul unor „Maeștri ai Înțelepciunii” în călătoriile sale prin India și Tibet. Mai mult, prin lucrările sale „The Secret Doctrine” și „The Theosophical Glossary„, nu numai că a popularizat eficient acest concept deosebit de captivant dar a creat și un context credibil.
Hrănind astfel imaginația oamenilor și stimulând permanent curiozitatea despre posibilele secrete ascunse ale lumii noastre, credința în existența acestui regat subteran a devenit în scurt timp o convingere pentru mulți oameni fascinați de mistere.
Pe scurt, povestea ne asigură că în adâncurile Pământului, ascuns de privirile curioase ale oamenilor, există un regat misterios și fascinant numit Agartha, un loc al înțelepciunii, al echilibrului și al unei vieți perfecte, departe de tumultul lumii de la suprafață. În această lume subterană trăiesc ființe înțelepte și evoluate, iar peisajele sunt desprinse parcă dintr-un basm atemporal.
Călătoria spre Agartha este învăluită în mister și doar cei aleși, cu inimi pure și deschise către cunoaștere, pot pătrunde în această lume ascunsă. Există desigur trecători secrete și portaluri către misteriosul regat, ascunse în locuri îndepărtate ale Pământului sau chiar sub piramidele antice. Aceste portaluri sunt considerate cheile către un univers unde timpul pare să se desfășoare într-un ritm diferit și unde energiile vindecătoare și rejuvenante își fac simțită prezența.
Regatul Agartha este descris ca un loc plin de lumină și energie pură, unde natura și tehnologia coexistă în armonie. Locuitorii sunt înțelepți, având acces la cunoștințe străvechi și tehnologii avansate, dar folosesc aceste daruri cu responsabilitate și înțelepciune. Prin urmare, este un loc al regăsirii echilibrului dintre om și natură, unde resursele sunt gestionate cu grijă și respect pentru mediul înconjurător.
O caracteristică remarcabilă a Agarthei este lumina sa proprie, emanată din cristalele strălucitoare care se regăsesc în toate aspectele vieții de aici. Aceste cristale nu doar luminează întunericul, ci au și proprietăți vindecătoare și stimulatoare ale conștiinței. Datorită acestor energii benefice și a modului lor de viață echilibrat, oamenii trăiesc sute de ani.
Pe lângă frumusețea naturală a peisajelor, Agartha este și un centru spiritual. Locuitorii se dedică înțelegerii profunde a existenței, practicând meditația și căutând în permanență calea către iluminare. Templele și clădirile sacre sunt capodopere ale arhitecturii iar învățăturile moștenite sunt considerate adevăruri absolute, oferind un ghid în căutarea armoniei interioare și exterioare.
În opinia mea, descrierea acestei lumi perfecte și demne de invidiat seamănă perfect cu idealismul afișat de Platon în prezentarea Atlantidei. Totuși, mulți au uitat de scrierile filozofului grec și au preluat convingerile scriitoarei ruse, ba chiar au aderat la ”Societatea Teosofică” pe care a înființat-o.
După moartea ei, societatea a continuat să existe și să evolueze sub conducerea succesivă a unor lideri și influențe diverse, atrăgând din întreaga lume membri interesați de studiul religiilor, filozofiei și esoterismului, chiar dacă regatul Agartha a rămas la fel de real precum Pământul plat.
Cu timpul, Societatea Teosofică s-a diversificat în mai multe ramuri și subdiviziuni, iar divergențele de opinie asupra direcției organizației au dus la formarea unor grupuri distincte cu perspective diferite asupra teosofiei și esoterismului. Aceste organizații și grupuri, care se inspiră din învățăturile scriitoarei ruse, își continuă și astăzi activitățile în spiritul teosofiei, fiecare având propriul său mod de interpretare și practicare a acestor idei.
Prin urmare, suntem chemați să reflectăm asupra absurdului prin legende și mituri extravagante sau poate ni se creează posibilitatea să ne pierdem în propria căutare a unei realități mai fantastice decât cea pe care o trăim zi de zi. Cred că ar fi mai util să ne retragem din misterul Agarthei și să ne întoarcem la lumea noastră, încercând să descoperim minunile care, deși nu sunt ascunse sub pământ, se găsesc în fiecare colț al vieții noastre cotidiene. Desigur, alegerea ne aparține…
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Sferele din Klerksdorp
