Împreună cu doi prieteni buni stăteam la o masă într-un restaurant savurând aroma fripturilor abia aduse de chelner. Discuțiile obișnuite se împleteau cu aburul delicat care se ridica de pe farfurii.
În timp ce ridicam tacâmurile pentru prima mușcătură, o doamnă necunoscută, cu o privire tăioasă și gesturi ascuțite, s-a apropiat brusc de masa noastră. Fără să-și ceară scuze sau să se prezinte, ne-a apostrofat cu un ton aspru: ”Voi chiar aveți de gând să mâncați acele felii de carne, bucăți dintr-un cadavru? Cum puteți să savurați moartea pe o farfurie?”
Surprinși de atitudinea ei, ne-am privit nedumeriți. Era evident că intenționase să ne strice pofta de mâncare, poate din convingerile ei vegane, vegetariene sau, cine știe, dintr-un alt impuls pe care doar ea îl înțelegea. După ce și-a făcut cunoscută opinia, s-a îndepărtat cu un rânjet superior pe față, fără să salute, în timp ce își scutura colăceii acumulați probabil dintr-o dietă prea bogată în carbohidrați.
În loc să ne lăsăm afectați, ne-am privit unii pe alții și, izbucnind în râs, am ridicat tacâmurile, înclinând capetele ușor ca pentru un salut. Întreaga scenă nu a făcut altceva decât să ne stimuleze apetitul, iar friptura a devenit parcă și mai savuroasă. Am abordat totul cu umor, creând în continuare o atmosferă veselă care ne-a făcut să uităm de orice altceva din jur.
Gândind la rece, mi se pare fascinant cum tendința noastră de a observa și de critica obiceiurile altora poate fi atât de pronunțată, în timp ce adesea rămânem orbi la propriile noastre erori. Sunt sigur că acea doamnă nu cunoaște studiile referitoare la durerea pe care o pricinuim plantelor când le recoltăm.
De aceea îi transmit pe această cale că există studii care au dovedit că plantele reacționează prin mecanisme complexe de semnalizare la stimuli negativi, cum ar fi atunci când sunt atacate sau rănite. În mod specific, unele cercetări au demonstrat că plantele emit semnale chimice și chiar vibrații în aer atunci când sunt supuse unor daune.
Unul dintre studiile notabile a fost realizat de cercetători de la Universitatea Tel Aviv în anul 2019, care a arătat că anumite plante, precum roșiile, emit sunete ultrasonice în aer atunci când sunt vătămate, de exemplu prin tăierea tulpinii. Prin urmare, vorbim de o formă de „strigăt de ajutor”.
De asemenea, alte studii au arătat că plantele produc și eliberează compuși chimici în aer sau prin rădăcini ca răspuns la atacuri, ceea ce sugerează că, deși nu au un sistem nervos sau creier, plantele au mecanisme avansate care pot fi interpretate ca forme de „suferință” sau reacții defensive.
În final, încercând să mă cobor la nivelul doamnei inflamate, mă întreb, ironic desigur: ”Cum reușiți, doamnă, să consumați ceva care, în mod evident, «plânge» și «suferă» în tăcere?”
Mesajul meu este că, într-o societate atât de diversificată, respectul și înțelegerea diferențelor dintre noi reprezintă cheia unei conviețuiri armonioase. Acceptând și, de ce nu, apreciind diversitatea de opinii și perspective, nu doar că evităm conflictele și situațiile ridicole, dar ne și deschidem spre oportunități de învățare și colaborare. Astfel, putem construi relații mai puternice și echitabile, în care fiecare individ se va simți acceptat și valorificat. O vorbă înțeleaptă spune c aceia care critică cel mai aspru sunt tocmai aceia care încearcă să-și ascundă propria insuficiență.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Fum solid
