Am întâlnit pe un portal online un text ce se dorea subtil făcând referire la faptul că, îmbuteliată, apa are un termen de garanție în ciuda vechimii sale de miliarde de ani. Era o glumă, dar nu una obișnuită, ci una dintre acele creații dezastruoase care te fac să te întrebi dacă râsul nu este doar o zgomotoasă formă de autoapărare în fața ignoranței depline.
Printr-o notă ironică dar cu tentă erudită, autorul cu vagi pretenții intelectuale sugera inutilitatea și paradoxul aplicării unei perisabilități artificiale acestui element ancestral și inalterabil în forma sa naturală, simbol al purității și stabilității.
Din punctul meu de vedere, abordarea satirică aducea în prim-plan absurditatea unor norme impuse aspectelor fundamentale ale existenței. Astfel, prin utilizarea ironiei, autorul a reușit să provoace cititorii la o analiză profundă a relației dintre societate și natură, evidențiind până la urmă subtilitățile comice ale condiției umane.
Cu toate acestea, merită să ne întrebăm cu seriozitate dacă, în acest caz, chiar discutăm despre contradicțiile unei societăți moderne ce tinde să domine cele mai elementare aspecte ale vieții cotidiene. Prin urmare, oare chiar este inutilă aplicarea unui termen de garanție pentru un produs atât de stabil și veșnic, cum este apa?
Desigur, primele molecule de apă au fost create în urma unor procese complexe desfășurate în Universul primordial. În stadiile incipiente ale evoluției cosmice, atomii de hidrogen și heliu au fost primele elemente formate dar, pe măsură ce Universul s-a extins și s-a răcit, procesele de fuziune nucleară din interiorul stelelor au generat atomi de oxigen.
Moleculele de apă, compuse din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen, au început să se formeze în mediile stelare și în norii moleculari din spațiul interstelar, după care s-au răspândit în spațiul cosmic și au devenit componente esențiale pentru formarea corpurilor cerești, inclusiv a planetelor și a altor obiecte din Sistemul Solar.
Astfel, geneza moleculelor de apă este strâns legată de istoria evolutivă a Universului, fiind rezultatul unor evenimente complexe care au avut loc la scară cosmică cu multe miliarde de ani în urmă. Dacă ținem cont doar de acest aspect, este normal să ne îndoim de eventuala perisabilitate a apei îmbuteliate dar, oare, nu este o greșeală?
Termenul de garanție indicat pe aceste sticle nu se referă la calitatea apei în sine, ci mai degrabă la integritatea ambalajului și la menținerea condițiilor optime de depozitare pe care le oferă. În realitate nu apa, ci aceste recipiente au o perioadă de valabilitate specificată care asigură consumatorii că lichidul este păstrat în condiții sigure.
Acest termen de garanție este adesea determinat de factori precum tipul de material folosit, procesul de producție, condițiile de depozitare și transport, deoarece plasticul din care sunt confecționate în general ambalajele poate avea anumite efecte asupra apei potabile îmbuteliate.
Substanțele chimice din compoziția plasticului, cum ar fi bisfenolul sau ftalații, pot migra în conținutul lichid, în special în condiții de expunere îndelungată la Soare, căldură sau lovituri. Totodată, plasticul se poate dezintegra în particule mici numite microplastice, care pot intra în conținutul apei și pot fi consumate de către oameni. Mai mult, unele sticle pot transmite gust și miros.
De aceea, pentru a minimiza aceste potențiale efecte, este recomandat să respectăm recomandările producătorului referitoare la termenele de garanție și să tratăm cu seriozitate fiecare glumă sau remarcă expusă în mod științific, dar care ar putea influența în mod negativ situația.
Abordarea satirică a aspectelor serioase legate de sănătate poate avea diverse efecte, iar acestea pot varia în funcție de vârstă, context, ton și sensibilitatea publicului. Umorul poate reduce credibilitatea unor mesaje considerate serioase sau dificil de acceptat și există riscul să fie interpretate greșit sau să fie înțelese în sensuri diferite.
Dar cine a spus că umorul trebuie să fie întotdeauna ușor de înțeles? Poate că doar eu am rămas în urmă cu ultimele tendințe ale comediei științifice și nu îi înțeleg pe maeștrii comediei subtile, serioși și profund intelectuali. Adevărul e că încerc să fiu o persoană drăguță și amabilă, dar observ că umila mea scriitură nu vrea să coopereze.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
DESCOPERĂ ȘI:
Angoase științifice | Regatul Agartha
