În timpul sesiunii Societății Scoțiene de Antichități din 13 decembrie 1852, un reputat inginer și anticar scoțian a prezentat auditoriului un burghiu de fier care fusese descoperit într-o bucată de cărbune aflată sub un strat de argilă, gros de peste doi metri. Părea imposibil, deoarece descoperirea punea sub semnul întrebării cronologiile convenționale ale formării cărbunelui și desigur, ale tehnologiei umane.

Inginerul John Buchanan era cunoscut pentru contribuțiile sale la numeroase proiecte de inginerie, dar și pentru că era un membru activ al Societății Scoțiene de Antichități, extrem de dedicat descoperirii și conservării artefactelor istorice. Prin urmare, implicarea sa în prezentarea burghiului misterios a conferit credibilitate și importanță acestei descoperiri neobișnuite.

Burghiul buclucaș fusese găsit din greșeală în timpul construcției Drumului Mare din vest către Grădinile Botanice din Glasgow, un proiect condus de arhitectul și constructorul Robert Lindsay. În timpul excavărilor pentru materiale de construcție, Robert Lindsay Jr., nepotul arhitectului, a găsit accidental unealta încorporată în cărbune.

După ce a fost bine curățat, burghiul a fost prezentat cu mare fast comunității locale, generând fascinație dar și scepticism în privința autenticității sale. Motivul a fost că analizele preliminare sugerau că burghiul avea un design modern și că ar fi fost pierdut de mineri din vremuri trecute.

Cu toate acestea, observațiile lui Buchanan asupra structurii neperturbate a cărbunelui sugerau că unealta a fost înglobată în mod natural în cărbune de-a lungul mileniilor. Adevărul este că inginerul era susținut de declarațiile scrise a cinci martori oculari prezenți la extragerea burghiului, ceea ce consolida credibilitatea descoperirii.

Prezența unui obiect de fier într-un strat de cărbune vechi de milioane de ani este extrem de atipică, deoarece fierul ar trebui să se oxideze și să se deterioreze irecuperabil într-un interval de timp atât de lung. Vorbim de un proces chimic obișnuit, care are loc atunci când fierul reacționează cu oxigenul și apa, formând oxizi de fier (rugina). În condiții normale acest proces ar trebui să ducă la degradarea completă a fierului, mult mai repede decât în intervalul de milioane de ani sugerat de vechimea cărbunelui.

Există voci care susțin că, printr-o fericită coincidență, este posibil ca burghiul să fi fost înglobat în cărbune într-un mod care a prevenit contactul cu oxigenul și apa, creând un mediu anaerob (fără oxigen) care a prevenit oxidarea. Convenabilă explicația și posibilă, iar de aceea speculațiile susțin că descoperirea ar putea sugera existența unor civilizații avansate necunoscute, capabile să creeze unelte din fier în perioade mult mai timpurii decât cele documentate în prezent.

În acest caz, această idee este o imensă greșeală deoarece majoritatea zăcămintelor de cărbune din zona Glasgow, Scoția, s-au format în timpul perioadei Carbonifer, care datează cu aproximativ 300-360 milioane de ani în urmă, într-un climat tropical.

Zone întinse de mlaștini și păduri dense de ferigi uriașe dominau peisajul, creând condiții perfecte pentru formarea turbei, care în timp s-a transformat în cărbune. Variațiile mari ale nivelurilor de oxigen și CO2 din atmosferă au favorizat creșterea luxuriantă a vegetației și acumularea de material vegetal în mlaștini, dar, în același timp, a susținut eficient viața insectelor gigantice și, în general, a nevertebratelor. Amfibienii se diversificau lent și abia apăruseră primele reptile. Dinozaurii încă nu apăruseră iar mamiferele, așa cum le cunoaștem astăzi, urmau să evolueze peste milioane de ani după sfârșitul Carboniferului.

În aceste condiții, întrebarea care se impune este: care civilizație ar fi putut crea burghiul? După cum ne-am obișnuit deja, răspunsul este din nou: ”Extratereștrii”. Mă întreb, oare o civilizație avansată, cu o tehnologie intergalactică, chiar ar fi avut nevoie să creeze un burghiu de fier?

Oamenii de știință rămân sceptici cu privire la autenticitatea descoperirii și nu acceptă acest răspuns, chiar dacă pot doar presupune o contaminare accidentală sau voită (nu ar fi pentru prima dată). Prin urmare, descoperirea burghiului încapsulat în cărbune rămâne un mister istoric fascinant.

În final, ar trebui să ne amintim că nu tot ce zboară se mănâncă. Deși este tentant să credem că o civilizație superavansată, capabilă de tehnologie intergalactică, ar fi creat un burghiu de fier cu milioane de ani în urmă, poate ar fi mai util să ne întrebăm dacă extratereștrii nu ar fi avut altceva mai bun de făcut. Adesea, enigmele captivante ale trecutului sunt mai bine explicate de fenomene simple și logice. Așadar, hai să ne menținem imaginația vie dar să păstrăm și un gram de scepticism, fiindcă nu toate poveștile incredibile sunt ceea ce par.

Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Angoase științifice | Gecko

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.