La 20 de ani semna un studiu publicat de Academia Română, după ce inventariase vreo 700 de specii de plante. La 24 de ani devenea antreprenor, primul pas fiind deschiderea unei brutării. La 46 de ani publica romanul ”În umbra lui Shakespeare”, prin care lansa ipoteza că unul dintre cei care au scris piese atribuite lui Shakespeare ar fi fost un băimărean. La 50 de ani asista la premiera filmului ”The Silversmith”, realizat după acest roman. Băimăreanul Walter Übelhart este un personaj complex, care a scris o carte uluitoare și a realizat un film care a adunat deja mulți lauri internaționali. Iar lucrurile sunt departe de a se opri aici…
”De la vârsta de 16 ani am început să studiez plantele din Munții Țibleș”
– Studii de biologie, articole de istorie, conferințe de etnografie, scenarist, scriitor de roman istoric, antreprenor. Care a fost prima ”piesă” din acest puzzle fascinant de interese?
– Am început cu botanica. De la vârsta de 16 ani am început să studiez plantele din Munții Țibleș. Inventariasem vreo 700 de specii, dintre care patru rarități care se găsesc în Ierbarul Grădinii Botanice ”Alexandru Borza” din Cluj-Napoca. Am avut parte de oameni care au crezut în mine și care s-au luptat ca un studiu de-al meu să apară publicat într-o revistă a Academiei Române. Aveam 20 de ani. Îi datorez recunoștință pentru aceasta academicianului Nicolae Boșcaiu și profesorului Gheorghe Groza, fost director al Grădinii Botanice din Cluj-Napoca.
”Tata voia să devin depanator radio-TV”
– Cei din jur erau la fel încântați de această pasiune așa cum erați dumneavoastră?
– Tatăl meu privea cu îngăduință pasiunea mea, dar nu o vedea de viitor. Tata voia să devin depanator radio-TV, meserie bănoasă la vremea aceea. M-a dat ca ucenic la un prieten de a lui. După ce i-am stricat câteva televizoare, meșterul m-a trimis acasă, iar tata mi-a spus: ”Asta este, te întorci la buruienile tale. Nu are rost să ne mințim”. Eram invitat la diferite conferințe și simpozioane de botanică prin Europa, dar eu nu aveam posibilități financiare să particip la ele. Atunci am decis să devin antreprenor.
”La vârsta de 24 de ani am deschis o brutărie”
– Cu ce capital ați pornit pe drumul antreprenoriatului?
– Singurul meu capital era limba germană. Am început să intermediez contracte cu Germania și Austria pentru firmele din România. În acest sens îi încurajez pe tineri să învețe o limbă străină! Este un capital valoros și mulți nu realizează acest lucru. Din banii acumulați plus un credit bancar, la vârsta de 24 de ani am deschis o brutărie. Am învățat să fac pâine și bine-nțeles să îmi câștig mai departe… pâinea. Aveam 19 angajați, majoritatea mai în vârstă decât mine. A fost o adevărată școală a vieții pentru mine, iar amintirile din acea perioadă sunt plăcute. Au apărut între timp tot felul de alte oportunități. Începusem producția de mic mobilier și export împreună cu un prieten. O activitate care a continuat neîntrerupt vreo 20 de ani. Să muncești cu lemnul este foarte frumos. Din păcate a ajuns un domeniu foarte hulit în societatea de astăzi din cauza unora cărora nu le place să respecte legile.
Botanica, pasiune prezentă și în… luna de miere
– În tot acest parcurs, prima pasiune, botanica, ați pus-o în albumul cu amintiri?
– În toți acești ani botanica m-a însoțit în toate delegațiile și peregrinările mele. Chiar și în luna de miere pe care am făcut-o în Norvegia! Mi-am ales traseul prin niște fiorduri aproape de cercul polar să caut niște turbării cu plante specifice. Sub ochii îngăduitori ai soției. Desigur Maramureșul rămâne locul meu preferat de studiu. Nimic nu poate fi comparat cu acest ținut, chiar dacă pot fi considerat subiectiv spunând acest lucru. Am terminat între timp și Facultatea de Biologie, dar din păcate biologia a rămas la stadiul de pasiune. Umblând, însă, mult prin Maramureș am cunoscut tot mai mult oamenii locului și am început să fiu fascinat de poveștile și legendele din această zonă. Așa s-a născut pasiunea mea pentru istoria locală.
”Îl putem considera ca fiind un «Leonardo da Vinci» al Băii Mari și al Maramureșului”
– Și așa ajungem la moneda din Băiuț, care v-a condus la o ipoteză uluitoare: accea că unul dintre cei care au scris operele atribuite lui William Shakespeare ar fi un băimărean…
– Descoprirea poveștii monedei din Băiuț este una dintre acele întâmplări care deschid drumuri. Așa a fost: moneda din Băiuț a declanșat o cercetare care nu credeam că va ajunge atât de departe.
– Așa l-ați descoperit pe Johannes Banfi Huniades, un argintar din Baia Mare născut în 1577, care ajunge undeva în jurul anului 1600 la Londra…
– … un personaj complex. Desigur, fiind personajul meu preferat, risc să îi atribui calități poate peste valoarea lui. Dar luând în considerare doar ce au scris alții despre el, îl putem considera ca fiind un ”Leonardo da Vinci” al Băii Mari și al Maramureșului.
”Subiectul fiind unul controversat, l-am transpus sub forma unui roman ”
– A fost de ajuns un personaj fascinant și cercetarea dumneavoastră se transformă în romanul istoric ”În umbra lui Shakespeare”.
– A fost o cercetare pe parcursul a 4-5 ani aproximativ. Aveam deja un anumit bagaj de informații în domeniu. Știam cam pe unde să caut pentru că eu sunt un ”scormonitor” de felul meu. Dar nu am muncit singur: alături mi-au fost soția și încă trei prieteni – un istoric, un detectiv și un parapsiholog. Inițial am vrut să scriu un studiu științific, genul de lucrare cu care eram obișnuit din muncile mele de cercetare. Dar subiectul fiind unul controversat, l-am transpus sub forma unui roman care permite tratarea lui pentru sceptici ca fiind o fantezie.
– Apropo de sceptici: nu ați avut vreo clipă sfiala de a lansa ideea că un băimărean a fost în umbra marelui Shakespeare? Nu v-ați temut de reacții?
– Ba da. Un an de zile, însă, am ținut manuscrisul închis într-un sertar. Apoi am prins un moment de curaj și l-am publicat.
– Care au fost reacțiile?
– Soția mea și un cerc restrâns de prieteni au citit primii romanul. Reacția a fost una foarte bună și încurajatoare. Spre plăcuta mea surprindere romanul a fost primit cu multă curiozitate. Firește, și cu oarecare suspiciune… Era oarecum și normal fiind un roman de debut. Toate acestea au necesitat timp.
”Am luat decizia să îl realizez în regie proprie, cu ce aveam la îndemână”
– Iar după romanul publicat în 2016 a venit ecranizarea lui, ”The Silversmith”.
– Fiind un cinefil, îmi doream să ecranizez cartea. Am căutat și am scris mai multor producători, dar, neavând niciun portofoliu în domeniu, nu am fost luat foarte în serios. Atunci am luat decizia să îl realizez în regie proprie, cu ce aveam la îndemână. Aveam nevoie, totuși, de un specialist. Și el a și apărut în persoana profesorului de cinematografie dr. Janos Tarkanyi de la Universitatea Babeș-Blolyai din Cluj-Napoca. A avut încredere în mine că voi duce lucrurile până la capăt.
– Care au fost marile provocări în realizarea acestui film?
– Fiind un film istoric, medieval, locurile de filmare au fost o mare provocare. Apoi costumele, actorii amatori. Aici pot spune că am avut noroc să dau de niște oamenii deosebiți. Erau practic prietenii cărții, care au devenit prietenii mei și bine-nțeles prieteni între ei. Este unul din marile câștiguri ale proiectului.
”Când am pornit la drum cu acest film nu știam cum va arăta în final”
– Ca și romanul, care e tradus în mai multe limbi, și filmul are ”lipici” internațional. A participat deja la circa 40 de festivaluri pe mai multe continente, a cucerit numeroși lauri internaționali. Prin ce credeți că seduce?
– Este un proiect atipic. Filme istorice nu s-au prea făcut de pe vremea lui Sergiu Nicolaescu. Asta din cauza costurilor și a recuzitei. Când am pornit la drum cu acest film nu știam cum va arăta în final. Dar, vorba domnului profesor Tarkanyi, ”este un film vizionabil”. În film se simt munca și pasiunea. Este atipic și pentru că alternează scene din perioada medievală cu cele din contemporaneitate.
– Cercetările dvs. în acest subiect s-au oprit odată cu scrierea romanului sau merg mai departe?
– Nu s-au oprit: personajul Johannes Banfi Hunyades este unul de-a dreptul fascinant. Mereu mai găsesc câte ceva despre el.
Urmează un al doilea roman și un film despre Pintea
– Care sunt proiectele care vă sunt pe birou în acest moment?
– Urmează un al doilea roman. Sper să intre la tipar cât mai repede. Și desigur am în minte mai multe proiecte cinamatografice. În primul rând filmul Pintea. Îmi doresc foarte mult să realizez acest film. Filmul care s-a făcut, unul foarte frumos de altfel, este totuși un pic învechit. Au trecut 45 de ani de la realizarea lui. Doresc să scoatem la lumină și alte calități ale acestui personaj simbol al Maramureșului. Sper să găsim și un sprijin din partea autorităților pentru realizarea acestui nou proiect.
Ramona-Ioana POP
Sursă foto: Walter Übelhart, Facebook / The Silversmith Film
Mai multe despre romanul ”În umbra lui Shakespeare” găsiți aici.
Mai multe despre filmul ”The Silversmith” găsiți aici.
