Își dorea o carieră în domeniul geografiei turismului. Apoi ceva s-a întâmplat. Desenul și pictura au început să fie tot mai importante. A urmat un curs de pictură și, în 2014, devine studentă la Arte plastice – pictură. ”Azi mă dedic numai picturii”, spune Diana Mara Irimuș. Cea care anul trecut a bifat prima expoziție personală. Cu tot alaiul de emoții. Este profesoară la Colegiul de Arte. De multe ori ține lecțiile pictând. Și indiferent că pictează în atelier, că vorbește despre artă sau că face schițe în caietul de care nu se desparte niciodată, Diana inspiră bucuria omului care are privilegiul să facă zilnic ceea ce îi place.
”Nu sunt singura talentată din familie, dar suntem talentați în direcții diferite”
– Cum și când ați descins în zona artei?
– În zona artei sau, mai bine spus, în lumea artei, a artei plastice, am ajuns o dată cu intrarea mea la Facultatea de Litere, domeniul Arte vizuale, de la Centrul Universitar Nord din Baia Mare, în 2014. Pentru a putea fi student la specializarea Arte plastice – pictură era nevoie să treci cu brio probele de desen și de pictură. Pregătirile oferite de universitate, trei zile înaintea probelor, m-au făcut să îmi placă atât de mult atmosfera atelierelor încât am decis că eu clar asta vreau să fac.
Dacă este să caut un alt început, aș spune că totul a pornit din liceu, mai exact din clasa a IX-a. Atunci am acordat o mai mare atenție și mai mult timp desenului și picturii, fiind nevoită să stau acasă două săptămâni din motive de sănătate. Tot atunci am decis să mă înscriu la cursurile de pictură de trei ani la Școala Populară de Artă ”Liviu Borlan” din Baia Mare, clasa artistului plastic Rodica Tărțan. Pe undeva înclinația spre artă e moștenită. Nu sunt singura talentată din familie, dar suntem talentați în direcții diferite. Tatăl meu cunoaște foarte bine muzica, a cântat în fanfara militară la Cluj. Sora mea mai mare, Virginia Irimuș, are și ea o carieră în muzică.
– Vă mai amintiți primele desene?
– Îmi amintesc perfect primele desene. Încă le mai păstrez. Subiectele erau diverse, de la elemente ale portretului la natură statică, de la compoziții cu flori până la peisaje. Cele mai multe erau, totuși, peisajele. Exact ca și acum.
”Când vorbea despre pictură, simțeai că asta trebuie să faci. Numai asta!”
– Când ați știut că arta va fi cu siguranță domeniul căruia vă veți dedica?
– Cred că undeva în anul doi de facultate am știut. Îmi plăcea ceea ce am ales să studiez. Asta pentru că am ales să fac ceea ce îmi place și nu ceea ce, după cum spun unii, ”îmi va aduce bani”. Adevărat că nu eram convinsă de la început că arta îmi va aduce și un loc de muncă, un viitor frumos, bucurie. Pentru faptul că azi mă dedic numai picturii, îi sunt datoare profesorului universitar doctor Nicolae Suciu. Datorită lui astăzi sunt aici. Dânsul este părintele meu în pictură. Dânsul mi-a fost îndrumător, dânsul m-a învățat cum să privesc arta și cum să o tratez ca ea să-mi aducă bucurie și satisfacție. Când vorbea despre pictură, simțeai că asta trebuie să faci. Numai asta!
”Aveam emoții pentru că voiam ca lucrările mele să fie înțelese”
– Prima expoziție personală a venit în iulie 2020. ”Identități vizuale – perisajul”. Cât de mari au fost emoțiile?
– Mari. Cred că cele mai mari! Avusesem deja participări în expoziții colective, atât ca și studentă, cât și ca membru, pe atunci stagiar, în Uniunea Artiștilor Plastici din România. Însă acolo importante sunt lucrările tuturor artiștilor expozanți. Dar atunci, în 7 iulie 2020, eram singură. Aveam emoții pentru că voiam ca lucrările mele să fie înțelese. Puteau să placă toate sau doar câteva, dar voiam să aflu păreri despre ele. Voiam ca numele meu să înceapă să fie mai des auzit în discuțiile despre tinerii artiști.
”Expoziția a fost asimilată așa cum mă așteptam”
– Vorbiți-ne un pic despre expoziție.
– Au fost 16 lucrări expuse, picturi în tehnică mixtă și în tehnica ulei. Lucrările s-au bazat pe tema de peisaj, acesta fiind prezentat atât amplu (peisaje panoramice), cât și fragmente, frânturi de peisaj (o zonă, un loc anume). Unele lucrări ilustrau numai elemente ce compun un peisaj (elemente vegetale etc.). Ideea din spatele expoziției a fost să adun la un loc elemente care contribuie la identitatea peisajului. Am pornit de la lucrarea mea de licență (2017), unde am avut peisajul amplu, prezentând apoi în restul lucrărilor mai toate anotimpurile, respectiv de la lucrarea de disertație (2019), unde am avut peisajul acvatic cu nuferi. De acolo am creat alte lucrări pe aceeași temă a nufărului.
– Care au fost ecourile? A început să vi se rostească numele?
– În mare parte ecourile au fost bune. Expoziția a fost asimilată așa cum mă așteptam. Lucrările au fost bine primite, unele înțelese mai ușor, altele mai greu, din cauză că erau desprinse puțin de redarea fidelă a elementelor. Am auzit o singură remarcă mai puțin elegantă: ”Peisaj?! Oricine poate!”. Aș spune atât: istoria artei din trecut și prezent ne dovedește că peisajul poate să fie pentru unii încă un gen de pictură greu.
Despre floarea soarelui, ”altfel decât suntem obișnuiți să o privim”
– A doua expoziție personală în cadrul Galeriei de Artă Baia Mare a venit în toamna acestui an. ”Autumnal”.
– De data aceasta am expus doar 13 lucrări, tot în tehnica uleiului și tehnica mixtă. Tema principală a fost acum floarea soarelui. Ideea a fost să prezint această floare, altfel decât suntem obișnuiți să o privim. Altfel decât o știm. În loc să fie perfectă, în plină vitalitate, cu tulpina dreaptă, verde, cu petalele perfecte, am vrut să-i arăt frumusețea și dincolo de aceasta etapă. Să o surprind în momentele când este coaptă, mai apoi ofilită, uscată, cu funzele răsucite, rupte, în culori grizate, dar pline de farmec. De aceea în cadrul expoziției sunt așezate cronologic lucrări care prezintă peisajul cu lanuri, locul de unde vine floarea soarelui, apoi marginea lanurilor, unde găsim vegetația sălbatică ce împrejmuiește floarea, mai apoi floarea propriu-zisă și modurile în care poate fi văzută după tăiere. La uscat cu capul în jos, întinsă pe masă, în farfurii, în vaze etc.
”Vreau ca lucrările mele să vorbească și pentru alții”
– Două evenimente personale majore, ambele în perioadă de restricții.
– La prima expoziție am reușit să țin vernisajul și să am alături familia și prietenii apropiați (25 de persoane). Desigur că m-aș fi bucurat să pot invita la deschiderea oficială mai multe persoane, însă spre deosebire de expoziția din acest an, în 2020 a fost decent. Așteptând cu drag expoziția din acest an, îmi doream ca vernisajul să aibă loc și să poată fi prezent oricine… Da, pictez de drag, pictez din pasiune, dar vreau ca lucrările mele să vorbească și pentru alții, nu numai pentru mine. E ca și cum ai ține un copil închis în casă. Ar mai exista artiști (de orice fel) dacă nu ar exista public?!
”Toate expozițiile mele de până acum au fost importante”
– Deocamdată ați expus doar în România. Vă tentează ideea de a expune și peste hotare?
– Desigur. Expunerea lucrărilor în altă țară este un pas important pentru orice artist. Nu am vreo preferință anume unde aș vrea ca lucrările să fie expuse în străăinătate. Sunt foarte critică și obiectivă cu mine. Îmi cunosc ”lungimea plapumei” pe care o am acum, așa că m-aș bucura să expun în străinătate în orice galerie mică sau mare, salon expozițional, bienală. Marile muzee nu vin așa, peste noapte, și nici într-un timp scurt. Toate expozițiile mele de până acum au fost importante. Fiecare în parte. Bienalele din diferite orașe ale țării, expozițiile din cadrul Coloniei Pictorilor sau Galeriei de Artă, sunt toate oportunități în care să te adresezi publicului, să-ți prezinți activitatea, munca, preocupările.
”Port zilnic cu mine (…) un caiet mic de schițe și câteva creioane”
– Ce pictați cu predilecție?
– Pictez compoziții pe diverse subiecte, dar care se desprind toate din tema de peisaj (elemente, fragmente, interpretări de elemente de peisaj). De ce? Pentru că mi se pare că în acest gen mă regăsesc cel mai bine și că astăzi există deja suficientă artă care vrea să se desprindă de figurativ, care vrea să se bazeze pe puțin pretinzând că spune tot.
– Există o temă, un simbol care revine în lucrările dvs.?
– Nu pot spune că există neapărat, însă am ceva ce uneori simt să-l tot repet sau să-l readuc în atenție, și anume motivul vegetal. Vegetația sălbatică, cea care crește fără reguli sau rigori, oferă multiple posibilități de redare în culoare, de interpretări și reinterpretări.
– În ce vă găsiți inspirația?
– Întotdeauna inspirația mea vine de afară, din natură. Încă din timpul facultății am învățat să privesc altfel. Cerul nu e doar cer acum, la fel un copac nu e un simplu copac. Delaurile nu sunt doar o înșiruire de dealuri. Am zile când nu pictez nimic din cauza timpului, însă port zilnic cu mine, chiar și la muncă, un caiet mic de schițe și câteva creioane. Dacă simt să desenez sau dacă văd ceva ori dacă-mi apare vreo idee, nu cumva să pierd ceva!
”Încerc de multe ori să predau pictând”
– Sunteți profesor la Colegiul de Arte din Baia Mare. Vă vine la fel de ușor să predați precum să pictați?
– Evident e mai ușor să pictez, însă încerc de multe ori să predau pictând, la fel cum o făceau profesorii mei în facultate. Explicându-le elevilor mei prin demonstrație practică. Avantajul picturii este rezultatul psihic imediat: bucuria din timpul lucrului și după finalizarea unei lucrări. În predare, efectele pozitive se văd puțin mai târziu. Avantajul predării, însă, este faptul că dau elevilor pasionați ceea ce am învățat și ceea ce știu eu cel mai bine. Ce am eu mai bun. Nu țin informații pentru mine, care poate multe dintre ele s-ar pierde dacă nu le-aș readuce zilnic în activitate.
– Ce predați?
– Acum predau ”Studiul compoziției” și ”Educație vizuală”, la clasele a IX-a și a X-a, specializările arte plastice, arhitectură și muzică. Studiul compoziției, pe scurt, te învață care sunt regulile după care te ghidezi ca să obții o lucrare echilibrată și armonioasă. Educația vizuală te învață cum să privești și să citești arta (de orice fel), chiar și lucrurile obișnuite, astfel încât să o poți înțelege, să-i descoperi mesajul, intenția, semnficația, rolul.
”Cea mai bună lecție și cea mai rafinată artă le oferă natura”
– Născută iarna. Va urma și expoziția ”Hibernal”?
– Întrebarea asta mi-o pun chiar și eu. Îmi doresc tare mult să pot programa o expoziție în lună de iarnă, cel mai probabil la anul, pentru că față de iarnă mă simt cea mai apropiată în pictură. Am lucrări de iarnă însă prea puțin pot să le expun peste an, din cauză că iarna are o anume stare ce se potrivește parcă numai o dată cu venirea frigului.
– Există un mesaj unitar care se regăsește în toate creațiile dvs.?
– Cred că da. Majoritatea lucrărilor mele au ceva în comun. Fie că sunt puternic figurative, descifrând ușor intenția și mesajul din spatele lor. Fie că tind spre abstractizare sau simplificarea formelor, unde tema sau subiectul poate să fie speculat. Toate conțin mesajul care îndeamnă privitorul să nu uite, într-o lume în care multe ciudățenii apar și se vor făcute în numele artei, să privească frumosul și infinitele posibilități ale naturii. Pentru că cea mai bună lecție și cea mai rafinată artă le oferă natura.
Ramona-Ioana POP
Sursă foto: arhiva personală Diana Mara Irimuș
CITEȘTE ȘI:
Postumia Rus: ”Nu îmi pot imagina pe ce alt drum aș fi putut să o iau!”
