Victor Dragoș: ”Cu cât am avansat mai mult, matematica a devenit din ce în ce mai frumoasă!” | video, foto

Victor Dragoș (17 ani) este elev la Colegiul Național ”Vasile Lucaciu”. Participă la concursuri de matematică încă din clasa pregătitoare și a strâns între timp… o coală ministerială de premii, multe dintre ele obținute cu punctaj maxim. Admite că își dorește să ajungă la Olimpiada Internațională, dar nu face din acest lucru un capăt de țară. ”Prin simplul fapt că mă pregătesc la matematică mi-am dezvoltat mintea, m-am dezvoltat eu ca și persoană și tot ce am câștigat în atâția ani de muncă nu se pierde”, îmi explică simplu. A făcut stagii de pregătire în China și în SUA, din fiecare experiență ieșind îmbogățit. Inclusiv cu informații și dincolo de orizonturile matematice. Ceea ce pentru Victor este important.

Nu are regrete legate de timpul dedicat studiului matematicii încă de mic copil, spunând că a avut timp de tot ce a considerat el a fi important. Când vrea să se relaxeze, face sport și cântă la pian. De plictisit de matematică nu s-a plictisit niciodată. ”Cu cât am avansat mai mult, matematica a devenit din ce în ce mai frumoasă”, îmi spune. Și când îi văd bucuria și entuziasmul cu care povestește despre algebră și geometrie, combinatorică și teoria numerelor, aproape că nu înțeleg de ce eu oftam (profund) când urmau orele de matematică…

”Din clasa pregătitoare am început să particip la diverse concursuri de matematică”

– Când și cum a început pasiunea ta pentru matematică?
– În ciclul primar, la Colegiul de Arte, am avut șansa să am o învățătoare deosebită, doamna Cristina Walter, care ne trimitea la tot felul de concursuri de matematică și ne încuraja tot timpul să lucrăm, să fim harnici. Și a sădit în noi spiritul acesta de competiție. Cred că din clasa pregătitoare am început să particip la diverse concursuri de matematică. Bine, cumva e impropriu să spun că acelea erau concursuri…

Fiind la Colegiul de Arte, am învățat să cânt și la un instrument, eu am ales pianul. Așa că oricum eram obișnuit cu studiul consecvent, pentru că la pian trebuia să repet aproximativ două ore pe zi ca să reușesc să iau note bune și să mă prezint onorabil la examenul de final de semestru, unde trebuia să cânt trei bucăți muzicale în fața unui juriu. În clasele a IV-a și a V-a am participat și la olimpiada de pian, am ajuns până la faza zonală doar. Dar pentru mine a fost importantă participarea, care m-a ajutat și în gestionarea emoțiilor. Deoarece în cazul meu era mult mai stresant să urc pe scenă și să cânt în fața unui juriu și a publicului timp de 15 minute, decât să particip la un concurs de matematică. Pe scenă, dacă greșesc ceva, nu mai pot întoarce timpul: greșeala rămâne greșeală. La matematică nu este așa mare presiunea pentru că poți reveni asupra unei greșeli și o poți corecta.

– A trebuit la un moment dat să alegi între aceste două pasiuni ale tale: pianul și matematica?
– În clasa a V-a. Voiam să studiez pianul, dar voiam și să particip la competiții de matematică. Amândouă erau importante pentru mine. Și așa s-a nimerit că m-am calificat la olimpiada zonală de pian și la cea județeană de matematică. Ambele în aceeași zi, prima în Satu Mare, a doua în Baia Mare. A fost o zi pe care nu o voi uita. A fost foarte stresantă: dimineața am avut un concurs de trei ore la matematică, apoi m-am urcat în mașină, am mers la Satu Mare și am urcat pe scenă pentru a prezenta trei piese. Nivelul de stres a fost chiar mare. La matematică m-am calificat la olimpiada națională, la pian nu am fost evaluat pe atât de bine pe cât m-aș fi așteptat. Și atunci am știut care este calea pe care trebuie să o urmez.

”Acesta era obiectivul meu: să fiu primul”

– Îți amintești primul premiu câștigat la matematică și senzația pe care ți-a dat-o?
– Mai câștigasem premii, dar cred că în clasa a V-a a fost prima dată când am luat un premiu I. Era la concursul taberei județene de matematică. Și am fost foarte fericit pentru că acesta era obiectivul meu: să fiu primul. Pe atunci nu aveam alte preocupări în afară de matematică și pian, concursurile erau cele mai importante lucruri din viață la acea oră, așa că premiul acesta a fost o bucurie. Cred că ambiția de a fi primul m-a ajutat mult la momentul respectiv. M-a motivat să lucrez.

– Atunci concursurile erau foarte importante. De atunci numai premiile pe care le-ai adunat ocupă o coală ministerială. Azi ce mai înseamnă concursurile pentru tine?
– Nu mai sunt atât de emoționat la concursuri așa cum eram atunci. De fapt emoții mai am, doar că am învățat să le folosesc în favoarea mea, astfel încât să mă ajute să dau un randament mai bun. La matematică, însă, oricât de pregătit ai fi, se poate ivi o problemă care să nu îți iasă. Tot ce poți să faci este să te pregătești și să faci cât de bine știi. Eu asta îmi spun de fiecare dată: să fac astfel încât, după ce se termină concursul, să nu îmi pot reproșa nimic. Că nu m-am pregătit destul, că nu mi-am gestionat înțelept emoțiile, că nu am făcut opțiunile corecte.

”Fiecare concurs este important și mă bucur pentru fiecare premiu”

– Ai participat la competiții de matematică din ciclul primar. Dar rezultatele mai importante când au început să apară?
– Am crescut foarte mult la capitolul matematică din clasa a VI-a, când m-am transferat la Colegiul Național ”Vasile Lucaciu” și am avut șansa să îl am profesor la clasă pe domnul Andrei Bretan. Un om care iubește elevii și este foarte dedicat. Își răpește din timpul liber pentru a organiza întâlniri săptămânale cu toți elevii săi. Îmi plăceau foarte mult aceste oportunități de a interacționa și de a învăța de la elevi mai mari. Chiar îmi amintesc la un moment dat că era pusă în discuție o problemă de clasa a VII-a și eu, în clasa a VI-a fiind, i-am găsit soluția. Am fost tare bucuros. Și mi-a rămas în minte.

– Ai deja în palmares multe premii. Multe dintre ele obținute cu punctaj maxim. A devenit deja o obișnuință să urci pe podium?
– Fiecare concurs este important și mă bucur pentru fiecare premiu. E drept că pentru unele premii mă bucur mai tare. Dar fiecare premiu este o recunoaștere a muncii mele și a faptului că sunt bun într-un domeniu. Munca pe care o depun lucrând zi de zi la matematică este clar răsplătită în mai multe feluri. Premiile și aplauzele primite la festivitatea de premiere reprezintă o modalitate de a răsplăti toată această muncă. Sentimentul este foarte frumos și te face să muncești mai mult. În general performanța de orice fel și în orice domeniu trebuie recunoscută și apreciată. Dacă nu ar fi așa, poate unii nu ar mai fi motivați să caute performanța.

– Emoții spuneai că mai ai.
– Au fost deja multe concursuri, dar să știți că emoții am la fiecare competiție în parte. Doar că între timp, așa cum v-am spus, am reușit să ajung să le gestionez mult mai bine. Și nu mă mai las pradă lor. Încerc doar să fac de fiecare dată cât de bine pot. Și dacă eu nu am ce să îmi reproșez la finalul unui concurs, atunci, indiferent de rezultat, nu am de ce să fiu supărat. Și cred că atitudinea asta mă ajută nu doar în competiții, ci în orice domeniu.

”Tot timpul am spus că matematica este frumoasă”

– Până la urmă rezultatele au generat dragostea pentru matematică? Sau pasiunea pentru matematică au atras rezultatele?
– Matematica era frumoasă și în clasa a V-a, când am început mai serios pregătirea. Dar nu se compară cu ce fac acum. Nici ca și complexitate, nici ca și frumusețe. Cu cât am avansat mai mult, matematica a devenit din ce în ce mai frumoasă! Se spune că, cu cât știi mai multe, cu atât îți dai seama cât de puține știi. Dar cu atât îți dai seama și cât de mult ai progresat, aș adăuga eu. Iar azi matematica mi se pare deosebit de frumoasă. Dar, repet, și la început de drum tot frumoasă mi se părea. De fapt tot timpul am spus că matematica este frumoasă!

– Ești conștient că spui că matematica este frumoasă în condițiile în care pentru atâția și atâția elevi matematica a fost o materie-sperietoare în toți anii de școală…
– Eu îi înțeleg perfect. Dacă nu aș face matematică de performanță probabil nici mie nu mi s-ar părea atât de frumoasă. Este pe undeva normal ca o materie pe care nu o înțelegi să ajungă să te streseze și în final să nu îți placă. Mi se întîmplă și mie când încep un capitol nou. Să vă dau un exemplu: polinoame. Când am dat prima dată peste acest capitol în clasa a IX-a, nu mi-a plăcut pentru că nu îl înțelegeam foarte bine. Mă enerva, mi se părea inutil, nu înțelegeam de ce trebuie să studiez asta. Dar cu cât am câștigat experiență la acest capitol, cu atât mai interesant mi s-a părut. Așa este cu orice materie, nu doar cu matematica. Ori e vina profesorului pentru că nu explică foarte bine, ori e vina elevului că nu a fost suficient de atent. Și după ce scapi niște noțiuni începe să se creeze o ruptură care se tot adâncește.

”Mi-e foarte clar: fără muncă nu pot ajunge la performanță!”

– Care este maniera de lucru în care te pregătești?
– Nu poți lucra în salturi atunci când îți dorești rezultate. Trebuie să lucrezi constant. Adică dacă îmi permit să fac pauză de la matematică timp de o săptămână, deja simt că îmi ies din mână la multe capitole. Deci asta e clar: trebuie să lucrez constant. Câte ore lucrez pe zi, asta e deja ceva relativ. Fiind la un nivel mai avansat și având și pretenții de la mine, lucrez mai mult. Pentru că mi-e foarte clar: fără muncă nu pot ajunge la performanță! Dar în principiu, din februarie până în mai (când sunt barajele pentru olimpiada internațională) lucrez în ritmul meu cam toată ziua. Nu învăț nimic pe de rost. Formulele îmi intră în cap pur și simplu. Eu învăț rezolvând probleme.

– Cu cine te pregătești?
– Până în clasa a VIII-a l-am avut profesor la clasă pe domnul Andrei Bretan. Din clasa a IX-a o am profesoară la clasă pe doamna Gabriela Boroica. Este foarte meticuloasă și ne ajută și pe colegii mei și pe mine foarte mult. Pentru că nu sunt singurul olimpic la matematică din clasă. Mă ajută îndeosebi la materia care se cere la olimpiada națională. Vă explic: fiecare materie diferă de la o clasă la alta. Așa funcționează olimpiada națională. Dar când vine vorba despre barajele de selecție pentru olimpiada internațională, acolo se iau toate clasele la un loc. Toți elevii, din clasele a IX-a până în clasa a XII-a, au aceleași subiecte. Subiectul care vine la olimpiada internațională poate fi altceva decât ce faci la clasă sau ce se cere la olimpiada națională. Așa că lupt pe două fronturi. Oricum materia necesară barajului pentru olimpiada internațională o fac deja de doi ani.

– Și atunci materia aceasta care trebuie pentru olimpiada internațională cu cine o înveți?
– Am avut mai mulți profesori, dar cel mai mult îi datorez Fundației Upper School. Această fundație face mai multe lucruri, dar organizează în fiecare an inclusiv niște cursuri gratuite pentru elevii care vor să participe la concursuri internaționale de matematică. Și de la final de octombrie până în mai în fiecare sâmbătă și duminică sunt cursuri cu materia care nu se face neapărat la clasă. Din clasa a VIII-a am aflat de această fundație și pregătirea cu Upper School consider că a fost decisivă pentru calificarea mea la Balcaniada de juniori. Am progresat atunci foarte mult.

În 2023, la un program de pregătire în China

– Anul trecut ai ajuns cu matematica în China, la o tabără de pregătire în Beijing: International Mathematical Summer Camp.
– Am ajuns acolo tocmai datorită Fundației Upper School. Care, la cursul de care v-am spus, face un clasament. Pe baza punctajului realizat la problemele-temă pe care le primim și a rezultatelor obținute la teste. Eu am făcut parte din echipa României trimisă de Upper School la acest program de pregătire din China. Acolo am avut șansa să observ mentalitatea unor tineri din multe țări pentru că au participat la tabără foarte multe echipe din mai toate colțurile lumii. Cum populația Chinei este foarte numeroasă și cum accentul pus pe materiile reale este foarte mare, acolo trebuie să fii extraordinar de harnic și de bun ca să te evidențiezi. Am observat că elevii chinezi erau foarte introvertiți și erau axați strict pe matematică. A fost interesant că prin această tabără organizatorii doreau să promoveze China și să atragă studenți străini în țara lor. De ce? Consideră că, generând o anumită diversitate universitară, vor avea de câștigat pe partea de cercetare. Interesant.

În 2024, la pregătire alături de lotul olimpic al SUA

– În acest an matematica te-a condus spre SUA, acolo unde ai participat la Mathematical Olympiad Program la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh.
– Trebuie să îi mulțumesc pentru asta domnului Cătălin Gherghe, coordonator al lotului olimpic de matematică al României. Am participat doi români, o elevă de la Liceul de Informatică din București și cu mine. Acest program este un fel de tabără de pregătire la care participă cei mai buni 60 de elevi din SUA în urma rezultatelor obținute la olimpiada lor națională de matematică. Lor li se alătură elevi din străinătate. Anul acesta am fost 13. Au fost trei săptămâni de pregătire și de testări. Cu miză mare pentru participanții americani, dat fiind că în urma acestor testări se stabilea lotul pentru olimpiada internațională.

A fost interesant pentru mine să îi observ pe americani, să văd cum reacționează, ce principii au, să le descopăr cultura și stilul de viață, maniera de lucru. M-a impresionat cel mai tare rapiditatea cu care propuneau soluții, stilul lor foarte vocal și spontan, dorința de a se afirma. Inițial chiar am fost inhibat de aceste aspecte. Dar leaderul lotului american mi-a spus să nu mă las impresionat pentru că asta este ceva ce ține de mentalitate: dorința de a ieși în evidență. Pe mine m-a bucurat că, la finalul programului, cu rezultatele de la teste, aș fi fost undeva pe locul 12 în topul celor 60 de americani. Un lucru care mi-a dat multă încredere că mă pot descurca din ce în ce mai bine.

Fostul coordonator al lotului american m-a impresionat. Un om cu principii, care a subliniat că este foarte important ca țara să aibă oameni inteligenți. Dar că este la fel de important ca oamenii inteligenți să se implice pe cât posibil în societatea din care fac parte. Asta apropo de faptul că multe persoane foarte inteligente sunt extrem de introvertite și nu fac niciun efort să se integreze în societate. De aceea el a subliniat că este vital să ne pregătim nu doar în domeniul în care excelăm, dar să dobândim noțiuni și abilități de comunicare, capacitatea de a gândi critic etc.

Cântatul la pian, una de metodele de relaxare

– Am vorbit despre ritmul în care lucrezi deja de câțiva ani. Nu ai ajuns niciodată la saturație?
– Din fericire matematica pe care o studiez eu este foarte variată. Pentru olimpiada internațională sunt patru domenii de bază: algebra, geometria, combinatorica și teoria numerelor. Așa că dacă mă plictisesc pe moment de un domeniu, mă mut pe altul. Este unul din avantajele matematicii.

– Când simți, totuși, că e prea mult, cum te relaxezi?
– Îmi place mult sportul. Merg cu plăcere și la tenis de câmp, și la schi. De altfel schiez de mic. Cânt la pian. Acestea sunt principalele mele metode de relaxare.

– Deci mai cânți la pian…
– Da. Din păcate nu pe cât de mult mi-aș dori, dar încerc să cânt zilnic. Sunt și perioade când fac pauză un timp mai lung, de obicei înaintea competițiilor importante de matematică. Cert este că încerc să cânt cât de des pot. La Colegiul de Arte nu am învățat decât muzică clasică: Bach, Mozart, Chopin, Beethoven etc. Ulterior mi-am diversificat repertoriul și am ajuns să cânt și muzică pop, gen Queen, Beatles… Mai recent am adăugat în repertoriu și niște șansonete franțuzești. Dar și azi mai cânt uneori muzică clasică: a rămas în mine pasiunea.

”Nu pot să mă ascund și să nu recunosc acest lucru”

– Ai început munca la matematică încă de copil, așa cum ai povestit. Ai avut vreo clipă senzația că a trecut copilăria pe lângă tine?
– Dacă mă întrebați altfel dacă am regrete, nu am. În gimnaziu nu lucram așa de mult așa că am avut timp pentru tot ce am considerat eu că este important. Poate îmi pare puțin rău de faptul că acum, de când sunt la liceu, nu am avut răgazul să particip la mai multe activități, să mă întâlnesc mai des cu colegii și cu prietenii. Ne întâlnim, dar nu foarte des. Acesta este, însă, un lucru asumat. Pentru că am un scop: pregătirea la matematică. Nu poți fi cu toate!

– Și care este scopul tău de acum?
– Cumva încerc să nu pun presiune pe mine, dar mi-ar plăcea să ajung la olimpiada internațională. Nu pot să mă ascund și să nu recunosc acest lucru. Sunt mulți concurenți buni. Am șanse să mă calific, la fel de bine, însă, pot să nu mă calific. Dar vreau să fac tot ceea ce ține de mine pentru a obține această calificare. Dar nu transform această calificare într-un subiect de viață și de moarte. Prin simplul fapt că mă pregătesc la matematică mi-am dezvoltat mintea, m-am dezvoltat eu ca și persoană și tot ce am câștigat în atâția ani de muncă nu se pierde. Indiferent ce rezultate vor urma la concursuri. Până la urmă cred că olimpiada este doar o motivație în plus să mă pregătesc. Doar iau lucrurile pas cu pas.

”Am în minte câteva facultăți unde mi-ar plăcea să studiez”

– Sari alături de mine câțiva pași și spune-mi: te-ai gândit deja ce facultate vei urma?
– Matematică, matematică în combinație cu economie, cu informatică sau fizică. Nu am decis, încă, exact. Am în minte câteva facultăți unde mi-ar plăcea să studiez. Sunt din Franța și Marea Britanie. Eventual, Elveția. Mai este timp.

– De ce e nevoie ca să excelezi în matematică?
– ”Rețeta” diferă de la persoană la persoană. Dacă o iei ca pe un stress, dacă o faci pentru a-ți mulțumi profesorul de la clasă sau părinții, atunci nu vei putea obține rezultate pe termen lung. În primul rând și în primul rând trebuie să îți placă matematica. Dar oricât de mult ți-ar plăcea și oricât de mult talent ai avea, nu vei obține performanță fără muncă susținută. În toată această combinație, pentru a ajunge departe, ar fi ideal să ai un profesor bun sau pe cineva cu cine să discuți problemele. Eu am avut norocul de profesori foarte devotați și am avut și concurenți valoroși chiar și la nivel local. Cumva fiind toți ambițioși, am tot muncit ca să ne depășim unii pe alții și, din această concurență, am crescut toți împreună.

”Aș minți dacă aș spune că este doar pasiune”

– Ce e matematica pentru tine? Poți încerca o definiție?
– Nu aș putea răspunde simplist la această întrebare pentru că matematica înseamnă mai multe lucruri. Dar cred că primul și cel mai important este că matematica reprezintă pentru mine o pasiune. Dar aș minți dacă aș spune că este doar pasiune. Deoarece eu îmi doresc să fiu pragmatic și studiez și lucruri care se cer special pentru concursuri. Matematica este extrem de vastă: sunt capitole care îmi plac, probleme foarte frumoase, dar sunt și unele părți care cumva trebuie făcute nu pentru că sunt interesante, dar sunt necesare pentru a stăpâni mai multe metode de abordare, pentru a avea mai multe șanse de a rezolva probleme în cadrul unui concurs. Pe mine matematica m-a ajutat foarte mult, din mai multe puncte de vedere. Cel mai important: mi-a dezvoltat gândirea. Foarte mult. Eu cred că, datorită matematicii, am dobândit capacitatea de învăța mai ușor și la alte materii reale.

– E o pasiune moștenită din familie?
– Da. Tatăl meu a fost și el olimpic la matematică și a fost mereu alături de mine în acest parcurs. Mai ales în clasele mici discutam împreună problemele. Încercam să le rezolvăm împreună, era ca și un fel de coleg. De la un anumit punct, am fost singur pe drumul meu.

Spicuiri de palmares

Data și locul nașterii: 15 martie 2007, Baia Mare
În prezent, elev la Colegiul Național ”Vasile Lucaciu”, clasa a XI-a B, profil matematică – informatică, diriginte Ioana Denuț.

2024

• locul I și medalie de aur la Concursul ”Stelele matematicii”, secțiunea liceu, organizat de Societatea de Științe Matematice din România și Liceul Teoretic Internațional de Informatică București;
• locul I cu punctaj maxim la Concursul interjudețean ”Prin labirintul matematicii” și premiul special ”Ioana Zelina” (Baia Mare);
• participarea la Mathematical Olympiad Program, Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh (SUA);
• locul I cu punctaj maxim la Olimpiada Națională de Matematică (clasa a X-a, Târgu Mureș);
• locul I la Concursul interjudețean ”Grigore Moisil” (Oradea);
• medalie de aur cu punctaj maxim la Concursul interjudețean ”Marian Țarină” (Cluj-Napoca);
• medalie de aur cu punctaj maxim la Concursul interjudețean ”Argument” (Baia Mare);

2023

• medalie de bronz la International Mathematical Summer Camp din Beijing (China);
• medalie de aur la Olimpiada Națională de Matematică (clasa a IX-a, Craiova);
• locul 1 cu punctaj maxim la la Concursul interjudețean ”Grigore Moisil” (Bistrița);

2022

• medalie de aur la Concursul ”Stelele matematicii” secțiunea liceu, organizat de Societatea de Științe Matematice din România și Liceul Teoretic Internațional de Informatică București;
• locul I cu punctaj maxim la Concursul interjudețean ”Argument” (Baia Mare, clasa a IX-a);
• medalie de aur cu punctaj maxim și locul 1 cu echipa României la Olimpiada Balcanică pentru juniori de la Sarajevo (Bosnia și Herțegovina);
• locul I cu cel mai mare punctaj la Olimpiada Națională de Matematică (clasa a VIII-a, Iași);
• locul I la Concursul național Upper School (București);

2021

• aur cu punctaj maxim la Concursul ”Stelele matematicii” secțiunea gimnaziu, organizat de Societatea de Științe Matematice din România și Liceul Teoretic Internațional de Informatică București;
• locul I cu cel mai mare punctaj la Olimpiada Națională (clasa a VII-a, București);

2019

• locul I cu punctaj maxim la Concursul național ”Teodor Topan” (Șimleul Silvaniei);
• locul I la Concursul interjudețean ”Prin labirintul matematicii” (Baia Mare);
• locul I cu punctaj maxim la Concursul interjudețean ”Argument” (Baia Mare);
• locul I cu punctaj maxim la Concursul județean ”Dumitru Țiganetea” (Dej);
• medalie de bronz la Olimpiada Națională de Matematică (clasa a V-a, Hunedoara).

Ramona-Ioana Pop
Sursă foto/video: arhiva personală Victor Dragoș