O societate este normală dacă domnește armonia și echitatea, traduse prin universalitatea legii: una și aceeași pentru toți. Acordarea de privilegii unor categorii sociale determină societatea să se întoarcă trecutul medieval. În Franța, înainte de Revoluție, se spunea că nobilii îl slujesc pe rege cu spada, clericii cu rugăciunile și ceilalți cu impozitele…
Legea pensiilor din România s-a făcut sub auspiciile unui principiu fundamental sănătos, numit ”contributivitate”. Definiția principiului este limpede, așa cum apare ea la art. 2 din Legea pensiilor: ”fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor”, iar plata pensiilor se face ”în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”. Realitatea se îndepărtează tare mult și de litera, și de spiritul legii, când vine vorba despre pensiile speciale. Cea mai mare parte a pensiilor speciale se plătesc, iar plata lor încalcă legea în mod flagrant!
Începând cu 2001 şi până 2019 au fost emise în mod succesiv, discriminatoriu și aproape abuziv, peste 100 de acte normative care acordă privilegii unor categorii sociale, considerate ”superioare” față de cea a muritorilor de rând. La ora actuală se află în plată peste 90 de categorii de ”pensionari de lux”. În Franța sunt 37 de astfel de categorii de pensionari, cu pensii modice, firești pentru zilele noastre. Poate că francezii sunt mai săraci decât noi și nu-și permit!
Cum sunt construite pensiile speciale? Foarte simplu. Din două componente. Prima componentă, cea legală, este calculată așa: ai contribuit cu suma de ”x” lei într-un număr de ”n” ani de activitate, ți se cuvine o pensie de… 3.100 lei. A doua componentă, pensia de la buget, înseamnă partea leului. Aici intră surplusul, bonusul acordat din impozitele și taxele plătite de toți contribuabilii din țară. Destinația: categoriile sociale favorizate. Pensia încasată lunar de ”speciali” este de 9.500 lei, 14.800 lei sau 19.400 lei. În discuție nu intră suma de 3.100 lei, pensie pentru care a cotizat, ci diferența față de suma efectiv încasată care este de 3-8 ori mai mare față de cea cuvenită în mod legal!
Ziarul Capital spune că în trimestrul II 2019 au fost ”4,6 milioane de pensionari de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că există aproximativ 600.000 de beneficiari de pensii speciale”. Suma plătită de la buget pentru pensiile speciale a sărit de 14 mld. lei. Tot Capital spune: ”anul trecut (2018 n.a.) existau doar 150.000 de pensionari speciali, iar sumă plătită acestora a fost de 7 miliarde de lei”. Cum s-or fi înmulțit așa de mult?
Care sunt argumentele ”pensionarilor de lux” atunci când afirmă că lor li se cuvine un astfel de tratament preferențial? Păi să luăm zisele sindicatului grefei judiciare, care susțin că ei nu au dreptul de a fi aleși în funcții publice, nu pot desfășura activități economice (dar pot activa în sistemul de învățământ), lucrează sub stres, au o muncă importantă din perspectiva socială. Acum să facem o comparație cu funcționarul public, indiferent de domeniul în care activează! Poate fi ales pe o funcție publică? Nu. Poate desfășura o activitate economică (mai puțin în învățământ)? Nu. Lucrează sub stres? Da. Munca lui are un rol social? Da. Atunci unde stă diferența de zeci de mii de lei dintre pensiile speciale și cele ale funcționarilor publici?
Există sectoare de activitate cu riscuri reale în desfășurarea profesiei, cum ar fi: armata, poliția, pompieri, jandarmeria, serviciile etc. Da, peste tot în lume, acestor categorii sociale li se acordă anumite avantaje pentru a compensa riscurile la care se expun: scurtarea perioadei de activitate, o pensie de serviciu care este constituită pe timpul desfășurării activității etc. Nimeni nu contestă aceste ”avantaje” ce sunt și trebuie acordate unor astfel de categorii sociale care-și asumă riscuri semnificative în profesie. Păstrând echilibrul analizei, se pune următoarea întrebare: cu ce este mai importantă munca unui auditor de la Curtea de Conturi, a unui procuror, judecător sau grefier față de activitatea desfășurată de un medic chirurg sau de un inspector de finanțe, un jurist de la Casa de Pensii sau de la șomaj?!
Dar se mai conturează și alte întrebări. Dacă legea pensiilor este universală și unică, de ce nu este respectată de toți la fel? De ce trebuie alimentată discordia și zâzania din societate? De ce unii sunt ”mai superiori” decât alții? Dacă se dorește o armonie socială, oare așa se înfăptuiește?
conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE
