Fotbalul băimărean, la nivel de reprezentare în vreo competiție chipurile de vază, cum ar fi Liga 3 – folosiți-vă simțul umorului ca atare -, e simpatic foc, discret, nu supără pe nimeni, nu vrea să deranjeze. CS Minaur, o bravă echipă care colorează, printr-un echipament frumos, seria 10 din Liga 3 de fotbal, e una hazlie prin neputința ei. Poate e chiar boemă, poate că nu o interesează ultimul loc din clasament pe care îl ocupă cu tihna omului pe care îl doare în șpiț sau în minge de toți și de toate.
Să fii suporter al echipei de fotbal CS Minaur înseamnă să ai nervii tari, groși, precum odgoanele. Să tragi nădejde că această echipă va începe de mâine să joace un fotbal dătător de speranțe e ca și cum ai confunda turnul din Pisa cu Big Ben.
Una peste alta, important e să privim, ca microbiști, fără încrâncenare spre ceea ce avem. Că oricum nu avem nimic legat de fotbal, echipa de acum este un soi de poznă a acestui sport. Sau o julitură pe frecția de la un picior de lemn. E o glumă digerabilă pentru cei care au simțul umorului. Poate mai puțin lesne de înghițit pentru cei care au trăit în vremea ”moriștii” lui Mateianu. Sau poate că unii își mai amintesc că a fost odată o echipă numită FC Baia Mare care a ajuns să joace prin cupele europene cu Real Madrid, o echipă care făcea 0-0 acasă cu trupa lui Santillana, Juanito, Camacho și Stielike și – ca să vezi trufie cu dichis! – deschidea scorul pe Santiago Bernabeu (e drept că până la urmă a fost învins FC-ul cu 5-2, dar gestul de a deschide scorul contează :). Erau niște băieți care jucau niște fotbal. Acum, pe la CS Minaur sunt niște băieți care e posibil să știe să joace mai bine niște table decât niște fotbal. Dar vremurile se schimbă, nu e așa? Important e că avem acum noi, băimărenii, o echipă de fotbal din Liga 3 care e bucuria oricărui adversar, care ne bate direct din vestiar nu mai e cazul să mai și iasă pe gazon.
Hai Minaur. Sau hai Minerul, ori cum vă veți mai fi numind voi cei care dați cu piciorul prin bășica aceea numită minge. Dacă nu vi s-a spus de către nimeni până acum, acceptați că acea minge e plimbată pe teren cu scopul de a fi băgată-n poarta adversarului. Dacă e greu de înțeles asta, cereți ajutorul unui prieten, poate vă explică mai pe priceperea voastră, dragi cetățeni fotbaliști. Iar dacă nu v-a explicat nimeni că suporterii se satură la un moment dat de o echipă toantă, apucați-vă de altceva. Creșteți greieri, cultivați păpușoi, învățați vrăbiuțele să ciripească, poate vă ajută în viață precum un șut în posterior dacă nu știți cum să faceți cu șutul pe teren.
Una peste alta avem o echipă de tot zâmbetul îngăduitor. Concluzionând, nu e vinovată o echipă făcută ”pe genunche” – vorba mustind de înțelepciune a unui fost ministru băimărean al Educației, unul care era în stare, dacă își încorda nițel sinapsele, să facă însăși înțelepciunea să se rușineze, să cedeze, să fugă în munți. Pentru ultimul loc ocupat acum în Liga 3 de această echipă care pare că nu e în stare nici să prindă fluturi e de vină și cine se ocupă de ea. Dacă tu, conducător de club, icsulescu sau igreceanu, aduci jucători ori antrenori de mâna a treia, a patra, a câta o fi, nu te aștepta afli cam cum sună muzica performanței, fiindcă peștele de la cap se… vorba ceea.
Tiberiu Sabo
CITEȘTE ȘI: Fotbal – Liga 3 | CS Minaur și-a trecut în cont…
