Uităm…

Câte lucruri uimitoare se petrec într-un an… viața se întâmplă cu titlu de uimire. Uităm.

Mereu uităm. De la an la an. Deși scurtă, viața unui om e presărată cu foarte multe evenimente pe care le trăim mai mult sau mai puțin. Pe care, uneori, nici nu le simțim. Le dăm uitării pentru ca, undeva, în jurul unei date alese din luna decembrie (mereu alta pentru fiecare individ, ca o chemare), să ne amintim că am uitat să ne respirăm. Și-n acel moment, tot ce putem vedea sunt sclipirile unor zile.

Câte adevăruri primim în suflet fără ca ele să fi venit chemate de undeva, de cineva… viața se încalță mereu cu adevărul și ne calcă abrupt. Uităm.

Poate că 2021 e un an pe care vrem să-l uităm, din mai multe privințe, însă nu-l putem șterge total din memoria și inima noastră măcar din pricina unor evenimente calde care s-au petrecut în zilele și lunile ce-au trecut.

Câte ecouri răzbat și-n câte inimi se adună în 365 de clipiri efemere… viața își poartă dihotomiile-n păr. Uităm.

Să nu (mai) uităm! Să fim oameni.

Pe puntea dintre ani, unii oameni au un obicei pe care-l țin cu sfințenie: își acordă timp. Ne creăm proiecții, rezoluții, revoluții, zâmbim mai mult, iertăm, apoi ne întoarcem la uitarea noastră cea de toate zilele. Din când în când, mai sughițăm câte-un plan digerat incomplet, îl luăm în brațe, îi netezim asperitățile și îi spunem: te va chema Început. De douăzeci de ori început și o clipă de sfârșit. Proporții exacte.

Iubim timpul la început de an.

Dacă există o salvare pe plan sufletesc în această perioadă de reale provocări, cred că aceasta se regăsește în artă și-n tot ceea ce avem, ca semeni, mai frumos. Poate iubirea, un suflet drag, o idee în care credem, o lucrare, o misiune. Poate cultura. „Cultura este o modalitate de a face faţă lumii prin definirea ei în detaliu” (Sir Malcolm Bradbury). Să citim, să trăim, să dansăm în viu.

Sărbători line și zile cu timp îmbibat în înțelepciune!

Mihai COTEA

Imagine de geralt de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Cuvântul zilei, despletiri filosofice și-un pod