Trei frați din Maramureșul istoric – Măriuca, Vasile și George – lucrează împreună și restaurează case vechi tradiționale. În paralel, pas cu pas, transformă în realitatea satul tradițional din visul lor. ”Noi spunem cu nostalgie uneori «asta e ca la bunici». Când simțim miros de pancove. Dar am uitat cum frământa aluatul, cum arăta cuptorul. Așa că în satul nostru totul va fi așa cum era”, explică Vasile. Un vis frumos pornit de la o realitate tristă, după cum povestește Măriuca: ”Satele se pustiesc. Și de case vechi, și de oameni, și de însemnătate… ”
Salvează case vechi de la distrugere, dându-le șansa la o nouă viață
”Tatăl nostru, Ioan Verdeș (72 de ani), de mic, a învățat în satul natal, în Desești, să facă atât garduri simple din nuiele, cât și garduri în spic. La rândul lui, ne-a transmis și nouă dragul de a lucra cu lemnul, tata fiind și tâmplar. Noi, toți (eu mai am patru frați), am moștenit de la el respectul și dragul pentru meșteșugul lemnului.
Toți am luptat și luptăm, fiecare în felul lui, pentru cunoașterea și perpetuarea identității tradiționale în Maramureș. Eu, cu doinele învățate de la mama și cu restaurarea costumelor populare vechi. Vasile, mezinul, cu restaurarea caselor tradiționale și meșteșugul lemnului deslușite de la tata. Împreună facem ce putem pentru salvarea cât mai multor case vechi de la distrugere, recondiționându-le și dându-le lor șansa la o nouă viață, iar nouă oferindu-ne șansa de a nu uita de unde ne tragem”, explică pentru eZiarultău Măriuca Verdeș.
Sunt iubitori de arhitectură tradițională, Măriuca ne spune, care dau bani mulți pentru a restaura case vechi din Maramureș, înțelegându-le valoarea inestimabilă. Și nu sunt doar maramureșeni, ci și iubitori de tradiție din alte părți ale țării cei care aleg vechi locuințe din Maramureș pe care le restaurează și le readuc astfel la viață.
”Am preluat dragul de a restaura case vechi de la tata”
Povestea restaurării de case a început pentru Vasile undeva în 2012: ”Am preluat dragul de a restaura case vechi de la tata, care le făcea pentru alții. Eu am pornit în căutarea unei case vechi de la care să încep să construiesc satul nostru tradițional. Am găsit o casă codrenească în Tăuții Măgherăuș, o structură de lemn umplută cu vaiog. Fiindcă a stat mult fără acoperiș, mare parte din ea era compromisă.
În timp ce o desfăceam, s-a oprit lângă mine cineva și m-a întrebat dacă îi pot restaura casa. Și așa mi-am pus visul deoparte și am început și eu să restaurez pentru alții. Dar între timp am depozitate vreo 10 case și vreo patru șuri. Nu pe toate le voi recondiționa pentru satul nostru tradițional, pentru că restaurarea ar implica foarte mari costuri, pe care nu mi le permit”.
”Din sărăcie, unii le-au tăiat și le-au pus pe foc”
Și dacă restaurarea caselor a început în 2012, visul satului tradițional este vechi de vreo 15 ani… De unde a pornit? De la o realitate tristă. ”Oamenii simpli de la țară nu au fost toți educați în acest spirit al respectului pentru tradiție. Cineva trebuie să le deschidă ochii cu privire la cât de valoroase sunt casele noastre vechi, înainte să fie prea târziu și să nu le mai vedem deloc pe ulițele Maramureșului. Unii nu știu cât de valoroase sunt, alții nu sunt sprijiniți pentru a le conserva. Din sărăcie, unii le-au tăiat și le-au pus pe foc. Ele nu trebuie arse, trebuie salvate! Pentru că fiecare casă veche poartă în ea povestea oamenilor care au locuit în ea. Dacă pui pe foc casele, se mistuie și se pierd și poveștile…”, explică Măriuca. Și cade pe gânduri.
”Avem case mari și nelocuite. Cândva erau mici și pline de viață”
Apoi, ca pentru ea, merge cu firul explicației mai departe: ”În ultimii 35 de ani fața satului s-a schimbat. Morile și vâltorile s-au spart. Casele mici de lemn s-au pus pe foc. În locul lor au crescut vile din bolțari. Acum în satele din Maramureș avem case mari și nelocuite. Cândva erau mici și pline de viață. Azi casele au camere multe și goale. Cândva era o odaie neîncăpătoare, dar în care se aduna familia de nu încăpeau toți la o masă.
Satele se pustiesc. Și de case vechi, și de oameni, și de însemnătate… În ceie vreme se lua pământ din casă și se punea în fașa în care era botezat pruncul pentru ca acesta să rămână în sat, să fie aproape de familia lui, rudele să se caute unele pe altele, să se sprijine și să se iubească.”
”Parcă suntem plătiți să distrugem tot ce avea semnficație cândva”
Și tot depănând amintiri din satul de cândva, Măriuca povestește despre simboluri: ”Lemnul nu era tăiat oricând, ci pe lună plină. Nu era tratat cu batjocură, pentru că lemnul e viu și are memorie. Era respect și comuniunea între om și natură chiar și la acest capitol. Când se construia o casă, în colțuri se puneau monede, ca să fie spor la bani. Se puneau potcoave, ca să fie noroc la animale. Sus în podul casei se așeza o cruce, ca să fie casa și locuitorii ei ocrotiți de rău și rele. Azi au cam fost uitate”. Vasile completează: ”Azi parcă suntem plătiți să distrugem tot ce avea semnficație cândva. Și lumea se întreabă ce e de făcut. Noi încercăm să venim cu un eventual răspuns”.
Undeva între 8 și 12 luni este răstimpul de care are nevoie Vasile și echipa lui pentru a restaura o casă. Echipă din care face parte și George, al treilea frate Verdeș implicat în această poveste. El se ocupă cu fundația și cu acoperirea caselor.
”Una e să stai într-o astfel de casă, alta e să o vezi la un muzeu…”
Deocamdată, în satul din vis care începe să prindă contur și în realitate, în Desești, există două case, o șură și două căsuțe. Toate din Maramureșul istoric.
”Abia așteptăm să prindă viață satul nostru, în care să găzduim copii care să vadă direct cum se trăia cândva. În care să ia contact nemijlocit cu tradițiile noastre, să vadă arhitectura Maramureșului, să locuiască într-o casă tradițională. Una e să stai într-o astfel de casă, alta e să o vezi la un muzeu…
Noi spunem cu nostalgie uneori «asta e ca la bunici». Când simțim miros de pancove. Dar am uitat cum frământa aluatul, cum arăta cuptorul. Așa că în satul nostru totul va fi așa cum era. Și totul într-un loc cu aer curat și cu o priveliște de vis. Vedem ce va ieși, dar acesta este planul și lucrăm la el pas cu pas: important este că am început, de terminat vom vedea când vom termina. Cred că v-ați dat seama: sunt un idealist. Așa că eu sunt convins că vom reuși”, explică Vasile.
Ramona-Ioana Pop
Surse foto: Măriuca Verdeș și Maramureș Wood
CITEȘTE ȘI:
”Nu vreau să las aceste icoane să devină legende!” (Măriuca Verdeș)
