După ce articolul ”Turist în propriul oraș” a apărut, m-am gândit: de ce nu am introdus în poveste și copacul secular de lângă clădirea Poliției, pe care îl fotografiasem cu acea ocazie. Este și el un simbol al orașului și ar fi meritat o menționare. Dar apoi mi-am zis: stai puțin, de ce să nu facem un reportaj separat cu arborii bătrâni din Baia Mare?! Așa că am pus aparatul foto la gât și am plecat într-un nou tur al orașului.
Impactul pozitiv, atât funcțional cât și estetic, pe care îl are un arbore matur și frumos dezvoltat asupra mediului său înconjurător este enorm. De aceea, puținele exemplare pe care le mai avem, trebuie neapărat protejate. Și, cine știe, poate că în viitorul apropiat instituția abilitată va monta plăcuțe pe arborii importanți din urbe, plăcuțe care să conțină informații cu privire la aceștia, așa cum am văzut în alte orașe și parcuri dendrologice din România.
Într-o altă notă, vom vedea că nu doar Eminescu are teiul său. În Baia Mare, Gheorghe Șincai are și el unul. Vom descoperi arbori exotici, arbori cu nume ciudate, copaci care sfidează gravitația, chiar și unul cu o denumire de poveste: copacul Ploaie de aur. Vom întâlni un specimen rar, care se află sub protecție strictă: arborele de tisă. Apoi vom mai descoperi un tei deosebit, cel care mângâie zidurile Turnului Ștefan, făcându-i concurență. Nu la vârstă (ar fi frumos), ci la înălțime.
Am lăsat pentru final un arbore special, un uriaș atât la propriu cât și la figurat. Pe mine m-a lăsat înmărmurit. Am stat minute în șir sub el și l-am privit ca pe un adevărat Copac al Vieții. Este vorba de salcâmul japonez din Piața Cetății, pe partea nordică a Turnului Ștefan.
Vă invităm așadar să parcurgeți traseul nostru, aici, în spațiul virtual. Și poate data viitoare când veți trece pe lângă protagoniștii noștri, vă vor atrage mai mult atenția.
Text și foto: Mircea Trifan
CITEȘTE ȘI:
Mogoșa panoramică
