”Niciodată nu mi-a plăcut să merg la concursuri”, mărturisește Traian Rareș Tuș. Cel care a câștigat la olimpiade în plan internațional o medalie de aur, două de argint și una de bronz, iar în plan național cinci medalii de aur și una de argint. Și mă întreb cum ar fi arătat palmaresul șincaistului pasionat de fizică, astronomie și astrofizică dacă i-ar fi plăcut să meargă la concursuri… ”Aș vrea să schimb lumea într-o măsură sau alta”, spune fără să stea pe gânduri atunci când îl întreb ce își dorește. Zâmbește când îl invit în călătorii interstelare imaginare, admite că ”posibilitatea să nu existe viață extraterestră este infimă”. Devorează cu ochi critic filmele SF, are centura neagră la Taekwon-do și cântă la saxofon.

”Prima a fost pasiunea pentru fizică”

– Cum a început totul?
– Prima a fost pasiunea pentru fizică. Eram în clasa a VI-a și profesorul meu de fizică, Petrică Plitan, a avut o altfel de abordare a materiei, m-a luat prin surprindere și m-a făcut să îmi placă fizica. Tatăl meu de altfel anticipase că îmi va plăcea… Chiar din acel an (2017) am început să particip la olimpiada de fizică. La prima participare m-am calificat la națională și, spre surprinderea mea, am luat aur. Pasiunea pentru fizică nu s-a mai stins niciodată.

”Povestea cu astronomia a început cu mine citind o carte”

– Și povestea cu astronomia când a început?
– Povestea cu astronomia a început cu mine citind o carte despre recorduri, iar cele mai interesante mi se păreau cele din astronomie. Aveam cam opt ani. M-au captivat și am început să citesc lucruri mai complicate despre stele, galaxii, sisteme solare… Toate aceste cărți mi-au stârnit dorința de a studia astronomia. Dar la momentul respectiv nici nu știam dacă este posibil așa ceva. Am aflat mai apoi despre cercul de astronomie din cadrul Colegiului Național ”Vasile Lucaciu”, iar din august 2017 am început să frecventez orele profesorului Lucian Stoian. Am simțit încă de la bun început că sunt mai acasă în preajma astronomiei decât a fizicii, deși cele două coexistă.

”Astrofizica am putea-o caracteriza ca percepția universului asupra lui însuși”

– Fizică, astronomie, astrofizică. Fizică am învățat (cât de cât) la școală. Lămurește-mă cu celelalte.
– Astronomia a existat dintotdeauna: oamenii mereu s-au întrebat ce sunt stelele, ce e Soarele, cum e cu Luna… Lucruri care nu erau palpabile atunci, multe așa au rămas și acum. Cert este că interesul pentru astronomie a existat de la începutul lumii. Astronomia se referă la studiul cerescului de către oameni. Astronomia dă măsura a ce cred oamenii despre spațiul cosmic. Astrofizica este o arie de studiu mult mai nouă. Îmbină cerescul cu fizica. Față de astronomie, care este știința care dă percepția oamenilor asupra universului, astrofizica am putea-o caracteriza ca percepția universului asupra lui însuși.

”Mi-aș dori să văd ceva ce nici măcar nu îmi pot închipui”

– Un subiect intens dezbătut din aria ta de interes este cel al călătoriilor interstelare.
– Impactul nostru asupra planetei este din ce în ce mai mare, iar resursele planetei nu vin de nicăieri. Ele se vor termina la un moment dat, iar noi va trebui să ne găsim un alt cămin. În toate filmele science fiction sau în desene se pomenește de varianta Marte care, momentan, nu oferă condiții foarte favorabile vieții așa cum o știm noi, dar în trecut a oferit. Speranța este ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, planeta Marte să fie transformată într-un loc habitabil. Acest progres de migrare a oamenilor e clar că va avea loc la un moment dat. E inevitabil, dacă nu vrem să ne autodistrugem. Planetele mai apropiate – Marte, Venus – ar putea fi candidatele perfecte în următoarele sute de ani. Dar până și ele își vor consuma comorile naturale și dacă noi, ca civilizație umană, nu vom dispărea până atunci, cred că aceste călătorii interstelare, să migrăm de la un sistem solar la altul, vor fi singurele variante.

– Hai să ne jucăm puțin, doar suntem încă în preajma zilei de 1 iunie… Dacă aceste călătorii interstelare ar fi posibile, ce traseu ai configura pentru tine? Unde ai vrea mai întâi să te duci?
– Asta este o întrebare foarte dificilă… Din câte se știe până acum, viteza luminii este cea mai mare care se poate atinge în univers. Iar majoritatea stelelor din galaxie sunt la zeci, sute, mii de ani lumină. Luminii îi ia un an să parcurgă o asemenea distanță, darmite nouă?! Călătoriile stelare se estimează că ar putea fi realizate cu circa 10-20% din viteza luminii, ceea ce ar fi extraordinar, dar și asta este foarte dificil. Acum dacă lăsăm toate acestea deoparte și admitem că aceste călătorii ar deveni posibile (puțin probabil să fie posibile în timpul vieții noastre), trebuie să recunosc că mereu mi-am închipuit cum ar fi să călătoresc undeva în spațiu. Pe Lună sau pe Marte. Dacă aș putea călători în univers, aș fi cel mai fericit om din lume. Din lume și de pe Lună sau de pe Marte! Dacă ar fi posibile călătoriile interstelare, atunci mi-aș dori să văd ceva ce nici măcar nu îmi pot închipui. Ceva atât de deosebit încât să mă lase cu gura căscată. În primul rând aș alege o planetă habitabilă, ca să nu mor instant. Să am răgaz să studiez dacă există civilizație pe acea planetă… Dar exercițiul acesta de imaginație legat de călătoriile stelare chiar este tare greu deocamdată.

”Marte este cea mai favorabilă planetă să susțină viața”

– Ai pomenit de mai multe ori despre Marte. Este planeta ta favorită sau este doar cea mai apropiată?
– Marte este cea mai favorabilă planetă să susțină viața pe lângă Pământ. De aceea și eu, ca și alți cercetători, ne axăm mai mult pe planeta Marte. Este foarte aproape (bine, la scară astronomică), are apă înghețată la poli, nu are atmosferă dar există posibilitatea de a crea una similară cu cea de pe planeta noastră. Să nu fiu greșit înțeles: este foarte dificil și pe Marte, dar mult mai plauzibil decât oriunde altundeva. Pe Venus, de exemplu, există temperaturi extraordinar de ridicate ziua și foarte scăzute noaptea. Iar zilele și nopțile nu durează ca și pe Pământ… În plus, plouă cu acid sulfuric, așa că ne-am topi instant. Se speculează că pe Venus orașele ar trebui construite undeva deasupra atmosferei pentru a putea avea măcar o șansă de a trăi acolo. Deci e mult mai complicat decât pe Marte. Iar Venus este al doilea cel mai favorabil candidat pentru a deveni locuibil.

”Posibilitatea să nu existe viață extraterestră este infimă”

– Poate cea mai celebră temă dincolo de călătoriile interstelare este dilema dacă există sau nu civilizație pe alte planete. La acest capitol tu unde te situezi?
– Am citit multe cărți pe această temă. Nu vreau să intru în detalii științifice, sunt mulți factori care influențează existența vieții pe o anumită planetă. Când vine vorba, însă, despre civilizații extraterestre, mă gândesc în felul următor… Noi locuim pe planeta Pământ, în acest moment singura habitabilă în sistemul nostru solar. Sistemul nostru solar conține o stea, iar în galaxie se estimează că ar fi sute de miliarde de stele. O parte mică din acestea să spunem că ar avea sisteme solare, iar o parte și mai mică ar avea planete habitabile. Și asta într-o singură galaxie de mărime medie. Și doar în universul observabil există sute de trilioane de astfel de galaxii. Nu știu cu certitudine și nu știe nimeni dacă există viață extraterestră, dar ce pot să spun este că posibilitatea să nu existe viață extraterestră este infimă. Arthur C. Clarke spunea că în Univers există două posibilități: fie suntem singuri, fie nu suntem singuri și amândouă sunt la fel înspăimântătoare.

– Care variantă ți se pare mai tristă?
– Să avem un univers doar pentru noi și noi să facem atâtea prostii pe planeta Pământ, asta mi se pare foarte trist. Dar tind să cred că mai este cineva acolo…

”Simt că am făcut ceva nou în fiecare zi”

– Te uiți la filme science fiction, citești cărți din această zonă?
– Nu sunt mare consumator de cărți science fiction, prefer cărțile care dau de gândit, dar au rădăcina în lumea reală. În schimb când vine vorba despre filme, da, sunt un mare cosumator de filme science fiction. De la ”Star Wars” la ”Star Trek”, trecând prin ”Interstellar”, tot ce se poate. Le analizez și multe dintre ele se bazează pe fenomene ale fizicii corecte sau posibile în viitorul apropiat. Asta îmi place cel mai mult în aceste filme: când ne explică și ne fac să înțeleg cum funcționează aceste tehnologii ale viitorului, pentru că s-ar putea să ajungem chiar noi să punem bazele unei astfel de tehnologii…

– Deci timp de filme ai. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
– De obicei șase ore sunt la școală. Întotdeauna dorm la prânz, e un obicei din copilărie. După care câteva ore studiez fizică sau astrofizică. Câte ore depinde de ce concurs urmează. Mai lucrez la un proiect cu doi colegi de clasă. Am de două ori pe săptămână Taekwon-do, o dată pe săptămână am lecții de saxofon. La asta se adaugă temele pentru școală. Cert este că îmi ocup timpul cu ceea ce îmi place, timpul trece repede, dar în general simt că am făcut ceva nou în fiecare zi, așa că seara nu mă duc la culcare dezamăgit.

– Din ce îmi spui pare că nu prea există noțiunea de timp liber în vocabularul tău.
– Noțiunea este relativă, diferă mult de la un om la altul. Cert este că eu nu suport să nu am tot timpul câte ceva de făcut, așa că tot timpul îmi caut ceva de făcut. Sigur că mă mai uit seara la un film că familia. Uneori, e drept că nu foarte des, mai ies cu prietenii, ne mai întâlnim la un joc online. E important să faci ceva și cu timpul tău liber, să încerci să înveți mereu ceva nou. Așadar există și în vocabularul meu noțiunea de timp liber, doar că apelez la ea mai rar decât alții…

Centura neagră la Taekwon-do și un prim an de studiu al saxofonului

– Dintre toate sporturile, de ce Taekwon-do?
– Când eram mic am făcut înot, schi, tenis. În clasa a V-a când eram, m-am gândit să practic ceva sport care să mă învețe autoapărare, să mă ajute să mă dezvolt și să contribuie și la sănătatea mea. Vizita unor verișoare din Australia care fac Taekwon-do m-a inspirat să încerc și eu acest sport. De la începutul anului 2016 merg la antrenamentele de Taekwon-do, iar după cinci ani și ceva am reușit să obțin centura neagră. Chiar am simțit în mine o evoluție: nu doar că am învățat să mă apăr, dar m-am dezvoltat atât psihic, cât și fizic. Acest sport m-a ajutat să fiu o persoană mai echilibrată, mai răbdătoare, mai înțelegătoare. Nu sunt un adept al conflictelor, Taekwon-do este ultima mea măsură de siguranță.

– Dintre toate instrumentele, de ce saxofonul?
– Părinților mei le-a plăcut mereu acest instrument, li se părea elegant. Și-ar fi dorit să știe cânta la saxofon, așa că s-au gândit ce ar fi să mi-l prezinte mie… Am luat câteva ore la Școala Populară de Artă și s-a dovedit că și mie îmi place saxofonul. Este un instrument complex și a devenit o variantă de relaxare să cânt la saxofon. Le cânt uneori și părinților mei. Acum termin primul meu an de saxofon. Am învățat să cânt diferite melodii, sună bine și sunt mulțumit cu cât am învățat în acest an. Sunt câteva melodii pe care le-am învățat și care chiar îmi plac, de exemplu ”Yesterday” de la The Beatles sau ”Tears in Heaven” de la Eric Clapton, dar muzica pe care o ascult eu în general, muzica rock, este prea complicată să o cânt deocamdată.

”Este unul dintre cele mai frumoase sentimente”

– Ești un elev de performanță. Disciplina ta seamănă cu cea necesară unui sportiv de performanță?
– Disciplina cred că trebuie să fie prezentă în absolut orice arie de activitate dorești să performezi. Mai trebuie să fii calculat ca să îți evaluezi tot timpul corect opțiunile. Trebuie să rămâi tot timpul motivat: fără ambiție cred că ori lucrezi degeaba, ori te vei plictisi foarte repede. Mai e nevoie de răbdare, pentru că nu toate îți ies din prima. Și de mult exercițiu.
– Și tot ca un sportiv de performanță, ai avut șansa să îți reprezinți țara. Mai mult: ai câștigat medalii pentru România. Care a fost sentimentul?
– A fost o mare onoare. Emoțiile sunt mult mai mari la concursurile internaționale, dar cumva – atunci când începe competiția – te deconectezi de la aceste emoții. Abia ulterior conștientizezi ce rol important ai. A fost o stare cu totul aparte să reprezint România. Cel mai frumos a fost să urc pe podium, cu steagul în mână, simțind că am realizat ceva pentru țara mea. Este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit până acum.

”Niciodată nu mi-a plăcut să merg la concursuri”

– Dacă tot am ajuns la concursuri… În 2017, participai la primul tău concurs de fizică. Dar nu era și primul concurs din viața ta.
– Trebuie să mărturisesc din start că niciodată nu mi-a plăcut să merg la concursuri. Nu mă simțeam confortabil cu doza de stres pe care o implică orice întrecere și am avut întotdeauna foarte mari emoții. Însă primele concursuri cred că au fost deja prin clasa a treia, competiții de matematică. Cred că pornind de aici am început să vreau mai mult…

– Care a fost primul concurs pe care l-ai simțit ca fiind important?
– Prima mea olimpiadă de fizică a fost foarte importantă. Am început studiul fizicii, am mers la olimpiadă, s-a întâmplat să mă calific la națională, m-am pregătit cu profesorul meu și, după circa o lună, luam aurul. A fost ceva extraordinar! Tot timpul mie mi s-a părut că e ceva foarte dificil să ajungi la o olimpiadă națională. Cu un an înainte fusesem foarte aproape să mă calific la naționala de matematică. Nu m-am calificat, însă, și dezamăgirea a fost foarte mare. Să mă calific în anul următor la faza națională la olimpiada de fizică a fost o senzație extraordinară. Iar apoi să cuceresc și aurul, extazul s-a amplificat. Iar al doilea concurs important pentru mine a fost prima mea olimpiadă de astronomie. Am început studiul astronomiei mai târziu decât alți copii, cam cu 18 luni mai târziu. Așa că eram în urmă cu materia. La circa patru luni după ce m-am apucat de astronomie participam deja la olimpiada județeană, mă calificam la faza națională și eram selectat în lotul lărgit al României. După baraj, m-am calificat în lotul României. A fost pur și simplu euforie.

”Aș vrea să schimb lumea într-o măsură sau alta”

– Între timp te-ai mai calificat la naționale, ai mai luat medalii, ai mai reprezentat România, ai mai urcat pe podiumuri internaționale. Aproape că știu răspunsul, dar totuși te întreb: vei opta pentru o facultate din țară?
– De la anul voi aplica pentru universități. Doresc să continui studiul în acest domeniu: fizică, astrofizică. Universitățile din România sunt chiar bune, dar în această zonă pe care doresc eu să mă axez nu sunt multe variante în țară și de aceea voi aplica în străinătate. Deși în liceele de peste hotare nu se învață atât de mult ca și la noi, la facultăți în străinătate programele sunt mult mai avansate. Așa că voi aplica pentru universități din Statele Unite în principal, acolo sunt cele mai bune din lume în domeniul meu. Va fi foarte dificil, dar acolo sper să ajung. Mai sunt variante și în Germania, Elveția, Marea Britanie.

– Ce ți-ai dori?
– Aș vrea să schimb lumea într-o măsură sau alta. Aș dori să aduc o contribuție cât de mică (bine, eu sper să fie una cât de mare…) la dezvoltarea civilizației umane din punct de vedere tehnologic pentru un trai mai bun.

Dialogul cu Traian a fost unul purtat mai mult cu ochii spre stele… Am găsit în olimpicul de aur de la Șincai un partener de dialog fermecător. Zâmbește, glumește, răspunde cu sinceritate chiar și la întrebări care recunoaște că nu îi surâd neapărat. Când îl întreb de pasiunile lui, se însuflețește. Vorbește cu atâta convingere, încât îmi promit să pun cu prima ocazie mâna pe o carte de astronomie. Știe atât de clar ceea ce vrea, încât sunt sigură că va bifa toate țintele pe care și le va propune. Și va reuși să facă, exact așa cum spune, lumea asta să fie un loc mai bun (și) datorită lui.

PALMARES NAȚIONAL
2017 – aur la Olimpiada Națională de Fizică (Tg. Jiu);
2018 – aur la Olimpiada Națională de Astronomie (Suceava) și argint la Olimpiada Națională de Fizică (Breaza);
2019 – aur la Olimpiada Națională de Astronomie (Breaza) și aur la Olimpiada Națională de Fizică (Târgoviște);
2021 – aur la Olimpiada Națională de Fizică, online;

PALMARES INTERNAȚIONAL
2018 – argint la Olimpiada Internațională de Astronomie – Sri Lanka;
2019 – argint la Olimpiada Internațională de Astronomie – România;
2020 – aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică (”Global e-Competition on Astronomy & Astrophysics”) – online;
2021 – bronz la Olimpiada Internațională Multidisciplinară (”International Zhautykov Olympiad”, Kazahstan) – online.

Ramona-Ioana Pop
Foto: arhiva personală Traian Rareș Tuș

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.