Centrul Universitar Nord a anunțat că, în cadrul unei sesiuni de cercetare de teren, desfășurată recent în Cupșeni, au fost investigate practicile și reprezentările asociate șezătorii ca formă tradițională, unde oamenii se adunau pentru a lucra, a depăna povești și a împărtăși bucuria de a fi împreună.
„Șezătoarea s-a organizat într-un loc de poveste, la poalele muntelui Șatra, zis și „Șatra Pinti”, la PENSIUNEA „ȚARA LI PINTEA”, condusă de studentul la Etnologie, Hereș Ovidiu Daniel. Un spațiu de refugiu autentic, valorificând arhitectura specifică zonei, lemnul masiv, ornamentica tradițională, proporțiile armonioase; integrând, totodată, soluții moderne doar în măsura în care acestea susțin funcționalitatea locului ca pensiune. Rezultatul este un cadru în care tradiția nu devine decor, ci structură, iar modernul nu devine dominant, ci sprijin.
Pe parcursul cercetării, realizată împreună cu studenții și masteranzii din cadrul domeniului Studii Culturale ( ETNOLOGIE și ETNOTURISM/ETNOLOGIA ȘI TURISMUL CULTURAL), Facultatea de Litere, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, UTCN, au fost aplicate interviuri cu membri ai comunității, cu scopul de a identifica funcțiile sociale, dimensiunile ritualice și mecanismele de transmitere intergenerațională ale acestei practici. Datele culese relevă atât continuități, cât și transformări ale șezătorii în context contemporan.
De asemenea, am propus și un proiect de învățare și de transmitere a practicilor legate de șezătoare, desfășurând o șezătoare în șezătoare, o întâlnire în oglindă a nevestelor din Cupșeni cu membrii Ansamblului Folcloric Studențesc „Nord” al CUNBM, UTCN.
Ceea ce am învățat, dincolo de rituri, cântece, jocuri, colinde, povești specifice șezătorilor de altădată, a fost că elementul central al întânirilor de acest fel era simplitatea, naturalețea, dorința de comunicare firească și de într-ajutorare. De asemenea, ni s-a reamintit că „nu ne naștem învățați” iar „a greși este omenește” – „din greșeli se învață mai mult decât din cărți”; „șezătoarea este un loc al învățării și al transmiterii mai departe!”.
Șezătoarea funcționa ca un spațiu comunitar de negociere culturală și de consolidare a cunoașterii, nu ca o scenă cu roluri rigid definite. Participanții la șezătoare se angajau într-un dialog spontan, generat organic de experiențele, cunoștințele și preocupările comunității. Caracterul lor formativ deriva tocmai din această libertate a conversației: prin povestire, schimb de practici și replici improvizate; se producea un proces de învățare informală, dar coerentă, în care scopul principal era transmiterea valorilor moștenite.
Acest lucru am încercat să îl aplicăm în proiectul „Șezătoarea românilor”, al Domeniului Studii Culturale din Baia Mare, un demers cultural menit să contribuie la conservarea patrimoniului cultural material și imaterial românesc, la consolidarea legăturilor trangeneraționale și a identității naționale, la promovarea și transmiterea unor modele din satul în bună rânduială.
Ne-a onorat cu prezența părintele Oniga Constantin, care ne-a dat binecuvântare, dar s-a și implicat în redescoperirea unor valori creștine ale satului de odinioară. Coordonatorii cercetării sunt conf. univ. dr. Delia Suiogan, lector univ. dr. Natalia Lazar, asistent univ. drd. Florin Vasile Pop”, spun oficialii Centrului Universitar Nord Baia Mare.
Dragoș HOJDA
