Degradarea socială este un proces care începe cu abateri minore de la normele sociale, cu lipsa de respect față de valorile sociale, de ordinea socială. În absența intervenției de reașezare a valorilor sociale, se instaurează delicvența, hoția, corupția și criminalitatea. Trecerea cu vederea a micilor găinării netezește drumul spre dezordine și haos social.  

Ridicarea nivelului cultural, obiectiv pe scara blocului

Înainte de ’89, tovarășii erau atât de preocupați de buna conviețuire socială! Interesul și preocuparea lor mergeau până într-acolo încât și repartizarea apartamentelor din spațiul locativ se făcea după metode ”științifice”. Au dat și o circulară în acest sens, un fel de normă de aplicare a Legii nr. 5/1973 (ținută la secret!) prin care au stabilit mai multe criterii de alocare a spațiului locativ: pregătirea, etnia și locul de muncă. Analitici fiind, au stabilit și procente pentru fiecare categorie socială, aferente unei scări de bloc, majoritatea fiind cei din clasa muncitoare (50%). Logica era simplă: trebuia să se înfăptuiască o ridicare a nivelului cultural al cetățenilor (de exemplu intelectualii să-i educe și să-i rafineze pe muncitori), dar rezultatul a fost taman pe dos.

Tonuri de cenușiu, acompaniate de dezordine

În acele vremuri, fațadele clădirilor erau vai mama lor, iar mizeria era la ea acasă. Neexistând o preocupare pentru curățenia orașelor, imaginea era dezolantă, pe tonuri de gri și cenușiu, acompaniate de mizerie și dezordine. Serviciile de salubritate nu erau o prioritate pentru tovarăși, ei fiind concentrați pe realizarea cincinalului în patru ani și jumătate. Gunoiul creștea din toate părțile, mai abitir în zona spațiilor de depozitare. Resturile menajere se aruncau care pe unde, fără noimă. Nici nu conta că, la intrarea pe casa scării, te împiedicai de tot felul de țoale, cârpe și lenjerie. Nimeni nu avea interesul să facă curățenie, să reașeze lucrurile în firescul lor, în normalitate. Poate și pentru faptul că, în acea vreme, nu se auzise de ”teoria geamurilor sparte” a profesorului Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford.

Experimentul profesorului Philip Zimbardo

În 1969, profesorul Zimbardo a luat două mașini identice și le-a parcat în două locuri foarte diferite: una într-o zonă rău famată din Bronx (New York) și una în Palo Alto (California), o zonă bogată cu oameni educați. După câteva ore, mașina din Bronx a fost prădată și distrusă. Cea din Palo Alto a rămas intactă, săptămâni bune. O primă concluzie a arătat că sărăcia și educația sunt cauzele vandalismului. Experimentul a continuat cu spargerea unui geam al mașinii din California. Rezultatul a fost spectaculos: în câteva zile mașina a ajuns o epavă. Următoarea întrebare a fost și mai serioasă: ”De ce un geam spart la o mașină abandonată declanșează un astfel de proces?” Pentru a obține un răspuns pertinent, experimentele au continuat cu spargerea unui geam de la o clădire. În scurt timp și celelalte geamuri au fost sparte, iar clădirea a fost repede distrusă.

Primul geam spart dă semnalul

Dacă o comunitate dă semnale că se ”deteriorează” și nimeni nu intervine, criminalitatea va crește cu o viteză amețitoare. Valorile sociale se deteriorează rapid, iar acea societate intră în zona ”teoriei geamurilor sparte”. Se instalează haosul și, mai ales, lipsa de respect pentru valorile sociale. Pe răufăcători nu-i impresionează reacțiile răzlețe și timide ale celorlalți. Ei își văd de treaba lor, de distrugerea din temelii a ordinii sociale, de realizarea unui climat care le place. Dacă nimeni nu este dispus să reașeze lucrurile pe făgașul firesc, delicvența va crește și va duce la o dezordine generalizată.

”Teoria geamurilor sparte” pune accent pe faptele și lucrurile mărunte. Un simplu geam spart atrage după el altele, apoi vor fi afectate clădirea, strada, cartierul, orașul și țară. Primul geam spart dă semnalul că ordinea se duce pe apa sâmbetei. Acel prim geam este germenul dezordinii totale, aducătoare de haos și delicvență. Toleranța pentru dezordine, lipsa de performanță, mica hoție sau cerșetorie permite construcția mediului prielnic criminalității. Chiștocul de țigară sau cojile de semințe aruncate într-un spațiu public vor aduce și altele, până se vor transforma într-o grămadă mare de gunoi. Dacă nu se curăță spațiul afectat, grămada va crește exponențial și nu va dispărea până la o intervenție hotărâtă de curățenie. De aici până la debandadă nu-i decât un pas!

Degradarea unei comunități începe de la probleme mici

Carențele educaționale, absența opiniei publice active, lipsurile culturii sociale sunt factorii care conduc la apariția societății cu ”gemuri sparte”. Problemele mici din societate, precum lipsa coșurilor de gunoi, aruncarea ambalajelor, chiștoacelor și semințelor peste tot, abandonarea la întâmplare a rablelor, cerșetoria din intersecții, câinii vagabonzi, clădirile lăsate în paragină etc., deși par neînsemnate, duc societatea pe calea degradării. Dacă standardele sociale sunt minimaliste, contaminarea va fi rapidă și, ca în scările blocurilor socialiste, nivelarea se va face în jos.

Hoția, corupția, crima organizată își trag seva din ”geamurile sparte”. Cum poți să lupți împotriva lor dacă nu ”cureți” terenul de găinării?

Vasile BÎRLE

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.