Fiecare școală ar trebui (și în acest context îmi asum verbul ”a trebui”) să aibă inclusă în curricula obligatorie o oră numită ”Viață”. În care copiii să învețe să coase un nasture, să dea primul ajutor, să își organizeze finanțele, să gătească, să își gestioneze emoțiile în situații de criză, să priceapă valoarea lor ca oameni dincolo de notele de la școală, să își înțeleagă propria sexualitate, să planteze flori, să știe unde se pune lichidul de parbriz, să schimbe un bec, să fie empatici… Să, să, să… Să învețe lucruri de bază despre viață!
Din păcate, școala, în forma actuală, abordează prea puțin (spre deloc) astfel de teme, vitale până la urmă pentru o viață echilibrată a viitorilor adulți.
Majoritatea copiilor termină cele 12 clase fără să știe mai nimic despre ei, despre interiorul lor. Cum să poată alege ce vor face mai departe? Cum să știe ce le este potrivit atât în plan personal, cât și în plan profesional? Cum să nu fie atâtea dezechilibre psihice când nimeni nu le vorbește despre toate astea? Sau prea puțin. Când nu se simt ascultați și valoroși?
Sigur că nu e doar sarcina școlii. Educația începe de acasă. Dar dacă părinții și profesorii nu tare știu ei nimic despre ei ca oameni, cum să transmită ceva ce nu știu copiilor? Nu generalizez, doar punctez realitatea în care trăim azi.
Când le vom face toate astea, ne putem aștepta la schimbări. Până atunci, succes în noul an școlar, copilași! Cu viața, ‘om vedea noi ce-om mai face…
Ela BALAJ
psiholog clinician & psihoterapeut integrativ
Imagine de la Pixabay.
CITEȘTE ȘI:
Să ne (re)amintim să râdem!
