Asociația „Salvați Animalele” derulează o campanie specială de Crăciun în beneficiul patrupezilor de la Adăpostul public de câini din Baia Mare.
Blănoșii și-au pus dorințele în mici scrisori pentru Moș Crăciun. Nu sunt mofturi cu fundițe, nu sunt capricii cu sclipici, sunt cerințe de bun simț pentru zile mai senine și un trai ceva mai ușor. De cele mai multe ori, un bol cu bobițe și câteva gesturi de tandrețe (nu neapărat în această ordine) sunt cele mai îndrăznețe visuri nutrite de patrupezi.
Vă dăm niște exemple, ca să vă faceți o idee.
Milla (alintată Babet) este o bătrânică bolnavă de cancer.
„Moșule… eu nu îndrăznesc multe. Aș avea nevoie de mâncărică moale pentru seniori, poate și câteva conserve… dar doar dacă nu ți-e prea greu să le cari. Știu cât de mare e sacul tău și nu vreau să cer prea mult.
Adevărul e că aș împărți cu drag orice cu colegii mei de cameră – și ei sunt bătrâni, și ei speră în tăcere… dar nu îndrăznesc nici ei să ceară. Eu nu deranjez, Moșule. Dorm mai toată ziua, mă ridic doar să mă cer afară la toaletă și mă întorc la locul meu fără gălăgie. Încă mai știu să fiu un suflet bun… doar că-s obosită. Dacă poți… amintește-ți și de mine.”
Maurice are un temperament energic.
„Țarcul meu e dublu față de al altora, dar tot mă plictisesc profesionist. Cu lesa nu mă înțeleg – nu pentru că nu aș putea, ci pentru că cineva a tras de mine când nu trebuia. Așa că acum prefer siguranța cuștii mele și distanța corectă față de oameni. Sunt catalogat agresiv, dar adevărul e că sunt doar un câine care n-a învățat încă să aibă încredere.
Până apare omul meu – unul care să știe ce face și să nu se grăbească – am o rugăminte foarte serioasă: oase mari din piele. Două. Trei. Cinci pe zi. Ajută la nervi. Și la plictiseală. Și la faptul că nu rod alte gânduri. Nu cer minuni. Doar ceva de ros și răbdare. Multă răbdare.”
Cosmo se deplasează cu ajutorul unui cărucior.
„Poate ai auzit că port pampers. Vreau să știi că nu mi-e rușine. Îl port ca să le ajut pe fete, să nu fie nevoite să mă spele zi de zi, pentru că sunt greu și ele sunt obosite. Îl port ca să nu stau în ud și să fie mai ușor pentru toți. Asta pot face eu pentru ele.
O am lângă mine pe Babet, colega mea de cameră. Mi-a promis că, dacă va primi chiar și doar o conservă, o va împărți cu mine. Așa suntem noi… bătrânii. Ne ținem unii pe alții în viață cu gesturi mici și multă iubire. Eu nu mai cer multe, Moșule. Doar liniște, căldură și să mai pot rămâne puțin aici, unde sunt iubit.”
Diesel a fost lovit de o mașină, dar a fost găsit în timp util.
„Acum merg, alerg… dar spatele meu încă șoptește: Ne-ar prinde bine puțin răsfăț. Așa că punctul 1 pe listă: ️ un pătuț bun, moaaaale, din acela în care te bagi și nu mai ieși. Punctul 2 (la fel de important): conserve. Conserve bune. Muulllte conserve. (…) Planul meu pentru iarnă e simplu: stau în pătuț, mănânc conseeerveeee, mai dooorm puțin, mai mănânc o conservă. Moșule, eu zic că e un plan foarte bun.”
Adpostul are parte și de două santinele. Mereu împreună. Totdeauna vigilente.
„O ajutăm pe Rodica, îngrijitoarea noastră… sau cel puțin încercăm. Dimineața scuturăm paturile pe care dormim (cu mult entuziasm), măturăm… adică reparăm mătura ruptă (nu știm cine a stricat-o, dar parcă ar fi fost doi ) și verificăm zilnic dacă mai sunt boabe rămase în cutia cu mâncare. Control de calitate!
Rodica ne iubește mult și noi o iubim pe ea.❤️ Și pentru că știm cât muncește, am vrea ca anul acesta să îi aduci ei ceva special: mături, mopuri, dero,clor… Pentru că ne place tare mult cum miroase după ce curăță locul unde dormim noi. E Crăciunul nostru preferat: curat, cald și cu oameni buni.”
Toate darurile pot fi duse direct la adăpost (Baia Mare, Strada Iazului nr. 2). „Cel ce alege să preia o scrisoare ne poate scrie în mesageria paginii asociației sau direct în mesageria Monikăi Bohoni – președintele asociației și administratorul adapostului – pentru toate detalii”, explică reprezentanții „Salvați Animalele”.
