Ierarhia valorilor morale se poate compara cu o scară, iar felul în care se manifestă va defini societatea. Binele, dreptatea, omenia, iubirea, aprecierea, responsabilitatea, bunul simț etc. sunt unele dintre valorile fundamentale mai de seamă, iar caracterul lor subiectiv are puterea de a da ”culoarea” societății în funcție de preponderența unora sau altora. Valorile secundare și derivate doar pigmentează culoarea.

De la scara pisicii, la scara de mătase a lui Dan Spătaru

Scara este un obiect cu ajutorul căruia se poate face accesul în locuri mai înalte sau mai joase. Depinde de direcția de deplasare sau de scopul urmărit. Scările sunt de multe feluri și cu înțelesuri diferite: muzicală, gradată, rulantă, a ființelor (organizarea ierarhică a viețuitoarelor), de pisică (două parâme care susțin treptele la o corabie), cartografică (desenarea hărților), a Domnului (plantă erbacee de munte cu flori albastre), a cerului (cu referire la un un om foarte înalt), scărița de la șaua călărețului sau scărița din ureche. Când se dorește reprezentarea unui obiect cu păstrarea raporturilor sale dimensionale, acesta va fi redus sau mărit ”la scară”, iar atunci când se arată o situație sau o stare de proporție mai mare se zice că este ”pe scară largă, întinsă”. Dan Spătaru voia și el o scară, una de mătase, ca să urce la lună în nopțile frumoase.

Un templu până la cer și o scară… eminesciană

Cu mii de ani în urmă, oamenii din Babilon (primul oraș construit după marele diluviu) și-au propus să ajungă la ceruri, cică pentru a-i aduce slavă Domnului. S-au apucat de treabă, au construit un turn de 91 m înălțime pe o bază pătrată de 90 m. Doreau să se apropie de Ceruri, așa că au făcut un… templu. Babilonienii erau uniți, vorbeau și gândeau în aceeași limbă. Nu au au apucat să termine construcția că li s-au ”încurcat limbile” și nu au mai putut comunica. A rămas în istorie babilonia, tradusă prin multitudinea limbilor vorbite în învălmășeală, încâlcite.

Chiar și Eminescu a creionat în versuri o scară, ierarhizând astfel societatea în ”Scrisoarea I”: ”Începînd la talpa însăși a mulțimii omenești / Și suind în susul scării pîn’ la frunțile crăiești”. De-a lungul istoriei, oamenii și-au așezat principiile și credințele pe o scară a valorilor.

Tehnologiile se schimbă, valorile morale rămân

Evoluția (pe scara cunoașterii) facilitează lărgirea orizontului uman. În cadrul orizontului, valorile morale rămân ancorate indestructibil în trecut. Noul nu poate renega trecutul, efortul strămoșilor făcut pe tărâmul cunoașterii. De-acolo ne hrănim! Oare cum ar fi arătat matematica de astăzi fără Pitagora?! Valorile trecutului reprezintă fundamentul pe care se clădește fiecare societate, conferindu-i durabilitatea și soliditatea. Tehnologia secolului XXI diferă atât de mult față de cea din secolul XX! Ce să mai vorbim de cea din perioada antică…

Spre deosebire de tehnologie, valorile morale au capacitatea de a rămâne nealterate de-a lungul veacurilor. Tehnologia se va schimba de mii de ori în câteva decenii, dar valorile morale fundamentale vor rămâne perene. Pe ele se clădește fiecare societate umană sănătoasă.

Un centru istoric și dorința de a afla ce e dincolo de el…

Să ne imaginăm că suntem în centrul istoric al unui oraș. De obicei aceste locuri au forma unei piețe (pătrată, hexagonală, rotundă sau ovală). Trecătorul aflat în mijlocul ei va putea observa și admira clădirile care o înconjoară. Câmpul său vizual îl va ajuta să vadă clădirile cu liniile arhitectonice și turnurile semețe, cu arcadelele și fațadele din marmură sau stucatură dăltuite de oameni din alte vremuri, de artiști devotați frumosului. Din acel loc călătorul va vedea și mâine (și peste un an) aceleași clădiri, aceleași linii.

Odată cu trecerea timpului, clădirile își vor schimba înfățișarea, cu sau fără intervenția omului. Cu toate astea, ele vor fi aceleași. Ce face călătorul care vrea să vadă ce se află dincolo de clădirile din piață? Dorința de a afla ”ce este dincolo de…” poate avea două variante. Prima, să ocolească piața nenumărate ore și zile pentru a vedea, întotdeauna de la același nivel, ce-i dincolo de ea. A doua posibilitate îl îndeamnă să urce deasupra pieței, pe scara cunoașterii.

Scara cunoașterii, ancorată în educație

O astfel de scară poate fi așezată în mijlocul pieței, ancorată în educație și instruire. Urcușul se va face treaptă cu treaptă într-un lung proces de acumulări intelectuale. De îndată se vor arăta alte clădiri, poate dealuri și munți, poate râuri și câmpii. Toate acestea au fost ascunse înainte de a fi urcat pe scara cunoașterii. Curiosul călător se va roti în toate părțile pentru a-și lărgi câmpul vizual. Fiecare rotire înseamnă o nouă perspectivă ce-i va dezvălui o altă lume.

Când înălțimea cunoașterii crește, orizontul devine mai larg, iar câmpul vizual mai adânc. În acea dimensiune vibrațiile valorilor fundamentale sunt înalte, credințelele mai profunde și principiile morale mai puternice, iar dogmele mai puține. Călătorul curios va înțelege forța valorilor morale pentru care mii și mii de străbuni s-au luptat să le păstreze nealterate.

Spre viitor animați de curiozitate, spre trecut privind cu respect

O clipă de răgaz, un scurt popas pe urcușul scării sociale sunt binevenite. Odată ajuns pe o treaptă, călătorul se va opri pentru a contempla perspectiva și a evalua greutățile și dificultățile generațiilor de dinaintea lui. Acele generații au făcut eforturi deosebite pentru a desțeleni drumul pavat cu necunoaștere, cu ascunzișuri și neștiință. Generațiile de ieri, începând cu geniile antichității, au deschis acel drum al cunoașterii, urcând treaptă după treaptă. Înțelegerea realizărilor spirituale, culturale, morale sau materiale ale înaintașilor înseamnă accesul la izvorul nesecat cu energie ancestrală, înseamnă zestrea de valori fundamentale sănătoase.

Nouă și urmașilor noștri ne revine sarcina de a continua valorizarea celor primite într-o societate sănătoasă, morală, etică, o societate normală. Pentru că valorile fundamentale dăinuie peste veacuri! Acum este veacul nostru, mâine va fi al copiilor și al nepoților noștri. Oricare ar fi vremurile și năpastele, valorile umane fundamentale vor fi aceleași! Veac după veac binele, dreptatea, omenia, iubirea, aprecierea, responsabilitatea, bunul simț vor învinge.

Scara socială arată continuitatea, nesfârșitul, legătura perpetuă dintre trecut și prezent, așa precum este dăltuită pe porțile moroșenilor. Un capăt al scării este ancorat în în pământ, în trecut. Celălalt capăt al scării, înălțat spre ceruri, înseamnă drumul către viitor. În viitor ajungi din prezentul ce stă ancorat în trecut.

Vasile BÎRLE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.