Sărbătoarea Anului Nou este un moment de bucurie, de reflecție și de speranță, un prilej de a celebra cu optimism reînnoirea și noul început. Ritualurile care marchează trecerea dintre ani au evoluat în mod natural de-a lungul secolelor, dar dorința de a celebra cu fast a rămas aceeași, sugerând o conexiune între majoritatea tradițiilor de pe întreaga planetă. Și ce poate simboliza mai bine efervescența unei sărbători decât șampania, acea băutură strălucitoare care întruchipează bucuria și rafinamentul?
Legenda spune că Dom Pierre Pérignon, un călugăr francez care slujea în mănăstirea benedictină din Hautvillers, situată în centrul provinciei Champagne din Franţa, a fost primul om care a creat și a gustat vinul spumant, exclamând: „Beau stelele!”. Deși această poveste frumoasă este un mit și nu o realitate, ea păstrează vie imaginea romantică a șampaniei. Realitatea istorică este însă mult mai complexă.
Adevărul este că, prima documentare științifică a procesului de fabricare a vinului spumant aparține englezului Christopher Merret care, în lucrarea „The Art of Distillation” din anul 1662, a descris în fața Societății Regale din Londra tehnica adăugării zahărului pentru a produce efervescență, cu mult înainte ca Pérignon – care avea doar 24 de ani la acea vreme – să fi ocupat postul de chelar al abației.
Acest elixir rafinat și costisitor a ajuns la curtea franceză abia în secolul al XVIII-lea dar, deși britanicii au fost primii care s-au arătat entuziasmați de vinul spumant, doar vinul produs în regiunea Champagne, Franța, poate purta astăzi numele de „șampanie”. Ba mai mult, chiar și strugurii folosiți trebuie să provină exclusiv din această zonă pentru a respecta tradiția și reglementările specifice. Se pare că acest schimb între națiuni i se datorează călugărului Dom Pierre Pérignon care a reușit să dezvolte mai multe tehnici de preparare a şampaniei, metode ce sunt folosite şi în zilele noastre.
Fabricarea șampaniei nu este o sarcină simplă, este o artă și o știință în sine. Procesul implică două etape de fermentare. Prima transformă mustul într-un vin de bază, iar a doua, numită „methode champenoise”, are loc în interiorul sticlei. Esential este amestecul de zahăr din trestie sau sfeclă și drojdie care se adaugă, urmat de perioada în care vinul dublu fermentat este lăsat să se maturizeze (cel puțin 15 luni, uneori mult mai mult).
Drojdia moartă joacă un rol crucial în dezvoltarea aromelor complexe deoarece contribuie la procesul de autoliză, în care celulele de drojdie descompun și eliberează substanțe care îmbogățesc profilul aromatic al vinului, conferindu-i note de pâine prăjită, migdale sau unt. La finalul procesului de fermentare, sedimentele de drojdie care s-au acumulat în gâtul sticlei sunt îndepărtate printr-o metodă ce presupune înghețarea dopului de sedimente prin scufundarea gâtului sticlei într-un lichid foarte rece. Astfel, sedimentele sunt înghețate sub forma unui dop solid, iar ulterior acesta este eliminat rapid printr-o tehnică numită „dégorgement”, lăsând în urmă vinul limpede și pregătit pentru a fi sigilat cu un nou dop.
O inovație în acest domeniu este un dispozitiv creat pentru a analiza și optimiza șampania. Acesta folosește senzori pentru a măsura nivelurile de CO2, de alcool și de alte gaze din pahar, și poate prezice compoziția aromatică a vinului. Prin aplicarea inteligenței artificiale, dispozitivul poate identifica momentul optim pentru maturarea șampaniei pe drojdii, maximizând astfel calitățile gustative.
Un eminent cercetător al dinamicii gazelor din vinuri spumante, Liger-Belair, susține că bulele, acele minuni care ne gâdilă limba la fiecare înghițitură, sunt esențiale pentru textura și senzația de prospețime. Savantul a descoperit că proteinele și alți compuși prezenți în vin stabilizează aceste bule, iar mărimea lor afectează dramatic experiența gustativă. Cercetările au arătat că un pahar de șampanie poate conține aproximativ un milion de bule, dacă este turnat corect. Turnarea lentă, pe marginea paharului, reduce pierderile de dioxid de carbon și, desigur, păstrează efervescența mai mult timp.
Liger-Belair a mai demonstrat că durabilitatea unei sticle de șampanie este impresionantă. Mai exact, acesta susține că un dop de calitate poate păstra intact gazul din interior timp de până la 70 de ani, dar nu mai mult. În anul 2010, în apropierea insulei Åland, situată între Suedia și Finlanda, a fost descoperită o epavă veche de aproximativ 170-180 de ani, care conținea sticle de șampanie intacte. Se pare că aceste sticle, provenind de la case de șampanie renumite precum Veuve Clicquot și Juglar, au fost conservate în condiții excelente datorită mediului rece și întunecat al fundului mării. Evident, unele dintre ele au fost deschise și degustate, oferind o experiență unică de consum a unui vin vechi de aproape două secole. Totuși, chiar dacă șampania a avut proprietăți chimice unice, aroma ei nu a fost prea plăcută, variind de la „păr umed” la „brânză veche”.
Deosebit de interesant este faptul că modul în care percepem calitatea unei șampanii este influențat nu doar de proprietățile sale chimice, ci și de anumiți factori psihologici. Se pare că elemente ca ambianța, forma paharului, temperatura șampaniei și chiar informațiile despre proveniența ei pot modifica experiența degustării. De exemplu, studiile lui Sigfredo Fuentes, cercetător în domeniul agriculturii digitale și al științei alimentare, au demonstrat că oamenii pot aprecia chiar și un vin banal dacă acesta este servit într-un cadru elegant, într-o companie plăcută, sau dacă se sugerează (!!!) că este un produs de lux. Oare să fie adevărat? Nu sunt sigur, dar am un sentiment straniu că ar putea fi.
La finalul acestei călătorii, vă doresc să aveți parte de momente pline de lumină și inspirație, iar noul an să fie o oportunitate de a descoperi noi povești și de a vă bucura de fiecare clipă. Asemenea strălucirii șampaniei, să vă împodobiți viața cu bucurie și speranță, traversând anul 2025 cu inima deschisă și cu dorința de a trăi din plin fiecare clipă. La mulți ani și succes în tot ceea ce vă propuneți!
Vasile Petrovan
CITEȘTE ȘI:
Sărbătorirea Anului Nou, o istorie lungă
