Astăzi este Ziua Internațională a Ceaiului. O sărbătoare instituită la recomandarea Națiunilor Unite în semn de recunoaștere a istoriei îndelungate și a semnificațiilor culturale și economice profunde pe care ceaiul le are în lumea întreagă.
De asemenea, marcarea acestei zile internaționale se dorește a fi o modalitate de a promova pe mai departe producția și consumul de ceai și de a conștientiza rolul pe care acesta îl joacă în reducerea sărăciei și combaterea foamei, după cum informează www.un.org.
”La început ceaiul a fost medicament, însă cu timpul a devenit băutură reconfortantă. A pătruns pe tărâmul poeziei, ca una dintre distracțiile societății educate în China secolului al VIII-lea, iar în Japonia secolului al XV-lea a fost ridicat la rangul de religie a frumosului”, așa începe”Crtea ceaiului” scrisă de Okakura Kakuzo și apărută la editura Nemira în 2008.
Ceaiul este cea mai consumată băutură după apă, informează cei de la Națiunile Unite, și se obține din arborele de ceai – Camellia Sinensis. Chiar dacă nu se știe cu precizie unde a crescut primul arbore de ceai (nord-estul Indiei, nordul Myanmarului sau sud-vestul Chinei), această băutură însoțește omenirea de foarte multă vreme: există dovezi că ar fi fost consumat în China în urmă cu 5.000 de ani, se precizează în articolul dedicat de un.org acestei zile internaționale.
În cartea sa, Okakura Kakuzo vorbește despre ”calea ceaiului” – ”un cult bazat pe adorația frumuseții ascunse în sordidul cotidian”, precum și despre ”filosofia ceaiului”, care ”nu este doar o sumă de concepte estetice, în accepția obișnuită a termenului, deoarece exprimă și ideile noastre etice și religioase despre natură și om. Este totodată igienă, pentru că vorbește despre binefacerile curățeniei; este economie, pentru că dovedește că putem găsi confort și în lucrurile simple, nu numai în cele complexe și scumpe; este de asemenea geometrie morală, în măsura în care definește proporția dintre om și univers; întrupează adevăratul spirit al democrației orientale, pentru că le permite tuturor adepților săi să fie aristocrați ai gustului”.
Astfel privind lucrurile, este firesc să existe o zi care să celebreze ceaiul – ritual de sănătate, de relaxare și… filosofie lichidă. Argumentele, însă, continuă.
”Producția de ceai și prelucrarea lui reprezintă principala sursă de trai pentru milioane de familii din țările în curs de dezvoltare și este principalul mijloc de subzistență pentru milioane de familii sărace din țări subdezvoltate. Industria de ceai este sursă principală de venit pentru unele dintre cele mai sărace țări ale lumii, oferă locuri de muncă mai ales în zone defavorizate din punct de vedere economic. Ceaiul poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea rurală, reducerea sărăciei, securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare, fiind una dintre cele mai importante culturi ca sursă de venit”, precizează Națiunile Unite.
Așadar, să savurăm o ceașcă de ceai, conștienți că ”fiecare nouă ceașcă de ceai are propria individualitate, e rezultatul unei armonii irepetabile între apă și foc, întruchipează o tradiție unică, are o poveste de spus, care e numai și numai a ei, și e menită să conțină frumusețe pură”. (Okakura Kakuzo)
R. Anda TOMA
”Cartea ceaiului” de Okakura Kakuzo, în versiunea ebook, poate fi comandată aici.
Sursă informații: www.un.org, ”Cartea ceaiului” de Okakura Kakuzo. Sursă foto: pixabay.com.
