Impredictibilitatea este unul din cele mai frumoase atribute ale sportului. Uneori, pur și simplu, planetele – în loc să se alinieze – o iau razna și dansează altfel decât după partitură, iar echipe mai mici își fac de cap cu adversari de calibru. Sau, altfel spus, calculele hârtiei sunt date peste cap de realitatea din teren. Și suporterii devin martori – fascinați sau consternați, după caz – ai reeditării luptei dintre David și Goliat.
Că „mingea e rotundă”, că „fiecare echipă are șansa ei” și că „aceia care își vor dori mai mult victoria vor câștiga” sunt deja axiome cunoscute și de cei mici, atât au fost de insistent repetate. Dar un sâmbure de adevăr există în fiecare dintre ele. Pentru că nu cărțile de vizită intră în teren, nu palmaresul aleargă spre poarta adversă. E normal să ai respect pentru oponent, atât timp cât respectul se traduce prin ambiție, nu prin plumb în picioare.
Așa și cu întâlnirea de azi dintre CS Minaur Baia Mare și Fraikin BM Granollers din grupele EHF European League. Două echipe care, fiecare, are în spatele logo-ului o istorie. O poveste. Comparându-le, spaniolii sunt favoriți. Dar în balanță nu sunt luate în calcul „detalii” care chiar pot răsturna pronosticurile. Și care țin de „dantelăria” delicată și complicată a bucuriei de a juca, a mândriei de a reprezenta un nume, a simbiozei cu suporterii, a ambiției de a demonstra că ești mai bun, a flerului de a profita de o oportunitate, a încrederii în propriile forțe și, să recunoaștem, a dramului de noroc și a scânteii de inspirație.
Va fi victorie? Așa am dori. Va răsuna polivalenta iar de strigătul de luptă și de dragoste „Mi-na-ur!”? Cu siguranță. Va fi spectacol? Negreșit. Înainte să ne îngrijorăm de rezultat, să ne luăm răgazul de a ne bucura – jucători și suporteri deopotrivă – de handbal. Hai Minaur!
CITEȘTE ȘI:
Obiceiuri de toamnă la suporterii Minaurului
