Muzica generației mele a îmbătrânit mai bine ca noi. Ce an bun a fost 1983 pentru muzică!
Optimistul zice “patruzeci de ani sunt tot atâtea șanse să faci ceva remarcabil, de neuitat”. Pesimistul îți numără mai degrabă șansele de a fi dat uitării. Generația mea le-a făcut pe toate, avem vârfuri care au lăsat în urmă lucruri remarcabile, avem și câțiva care au plecat nedrept de repede dintre noi. În 1983 însă tocmai porneam la drum; aveam 14-15 ani și făceam planuri de viitor pe fundalul muzicii de atunci.
Țara era închisă în 1983. La televizor și radio muzica de afară era rara avis. Baia Mare mai trăia din amintirea senzaționalului meci cu Real Madrid din septembrie 1982. Una din gurile de aer proaspăt erau discotecile, unde DJ-ii locali (ca Ocsi Vicsai) aduceau muzica la zi “de afară”. Așa că febra Michael Jackson nu a scutit puștimea de pe malul Săsarului cel tulbure.
Dar dincolo de MJ erau și The Police, Lionel Ritchie (care și-a cântat recent hitul din 1983 la o încoronare), Eurythmics, Bonnie Tyler, Prince, Culture Club, Genesis, Toto. Aveți mai jos câteva ilustrări de pe Spotify și Apple Music cu crema de acum 40 de ani. Toate sunt idei bune pentru chefurile retro de la vară.
În graba de zi cu zi nu prea o cotim spre tunelurile ce duc spre trecut. Dar o fugă până în 1983 merită, măcar pentru soundtrack.
George Moțoc
Foto deschidere: (c) George Moțoc
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | Eli Kalman
