Genul meu de oameni sunt cei care călătoresc ore întregi doar ca să vadă un concert.
Am făcut-o și eu. Cu trenul “Foamea”, luat la miezul nopții din Cluj pentru un concert Celelalte Cuvinte la Sala Olimpia din Timișoara, în octombrie 1988. Tot cu trenul, în mai 1992, pentru legendarul concert unic Survolaj la Arenele Romane din București.
Am vrut s-o fac și pe partea asta de Atlantic, pentru un pianist care n-a venit niciodată la Toronto. Anii de școală la Liceul de Muzică i-am petrecut cu fundal de pianină din clădirea veche – citiți aici povestea unui mare pianist absolvent de acolo. La fel și drumurile spre casă pe strada Hollosy, când tot la două-trei case se auzea cineva la clape. Nu mă mir atunci că mi-a picat așa de bine muzica lui George Winston.
Pentru mine, Winston a publicat cel mai frumos album muzical de toamnă din toate timpurile. Îl puteți asculta integral aici. Îmi luasem bilet să-l văd pe final de martie 2020, undeva într-un fund de Michigan, dar concertul s-a anulat pe motiv de pandemie. În 2023, când m-am trezit din nou că vreau să-l văd, artistul a plecat dintre noi.
Problema cu realitatea e că nu are un fundal muzical. Pentru octombrie, acesta ar trebui să fie Autumn, de George Winston.
George Moțoc
Sursa foto mic: georgewinston.com
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | Iubirile de azi vară
Despre autor: George Moțoc este un realizator radio, podcaster și publicist de pe malul Săsarului, stabilit la Toronto.
Îl găsiți la georgemotoc.com
