”Industria muzicală… tot industrie și aia”, îmi zice un amic. ”Nu-i despre ce-ți place, e despre ce se vinde.”
Țin bine minte ce se vindea în anii ‘80, cel puțin în Baia Mare. La studiourile de înregistrare, cum era cel de la blocul roșu de pe Coșbuc, nu veneau artiști să muncească la viitoarele albume. Se înregistrau (multiplicau) la comanda clientului casete și benzi de magnetofon cu muzică ce n-o găseai pe rafturile prăfuite de la Maramureșu’. De sărbători se vindeau foarte bine benzile cu ”selecții”, iar casetele cu muzică bănățeană treceau ca pâinea caldă tot timpul anului.
Patruzeci de ani mai târziu și nu-i mare diferență. ”Selecțiile” au devenit playlisturi (pe ale mele le găsiți pe Spotify sau Apple Music, iar muzica ”interzisă” cultural s-a schimbat din bănățeană în manele. Unitățile de măsură s-au perfecționat și ele: din ”trece mai repede ca laptele și carnea la Albina”, am ajuns la topuri care numără ”streams, Insta likes, YouTube subscribers” și câte și mai câte. Oricum am întoarce numerele, maneliștii români nu au concurență la consum, așa cum ”Ciujdei, măgărușul meu” (de pe caseta Bănățene – sărbători 1985) era hitul numărul unu al României.
Maneliștii însă se cam opresc la poarta Maramureșului. Pe-aici avem artiștii noștri pe care-i ascultăm în continuare, la care mergem la concerte. Trec cât pot de des pe-acasă Ștefan Hrușcă (în primăvară revine cu un turneu folk), Narcisa Suciu cu Ciprian Mateian, Paula Seling și mai tinerii MA RA MU (citiți aici o analiză a turneelor lor recente).
Dacă manelele ocupă locul unu în România la cantitatea de vânzări în industria muzicală, nu înseamnă că n-avem și noi, iubitorii de altceva, locul nostru. Cumpărăm mai rar, dar de calitate.
George Moțoc
Despre autor: George Moțoc este un realizator radio, podcaster și publicist de pe malul Săsarului, stabilit la Toronto.
Îl găsiți la georgemotoc.com
CITEȘTE ȘI:
Rock din capul lui Moțoc | Săsar jazz
