Când eram mic și mama trebuia să mă ducă la Spitalul Mare, trebuia să trecem puntea.

Porneam din blocul de pe strada Cantemir, traversam amestecul confuz de case vechi și blocuri noi, pășeam într-un câmp plin de măcriș, deseori mai înalt ca mine, și ieșeam învingători la capătul străzii Caragiale, unde treceam puntea. Pentru un copil, ritualul ăsta era ca trecerea dintr-o lume în alta.

Treizeci de ani mai târziu am traversat în căutarea unei vieți mai bune o apă un pic mai mare ca Săsarul: Atlanticul. Am trecut dintr-o lume în alta. Unul dintre primele adevăruri revelate de acest salt a fost că poți scoate copilul din Baia Mare, dar nu poți scoate Baia Mare din copil.

De atunci au trecut douăzeci de ani și am fost continuu o punte între două civilizații și culturi. Pe unde merg în Canada caut să-mi găsesc băimărenii și, în general, pe cei de acasă. Dar și invers. Printr-un aeroport al lumii, fie el Reykjavik sau Alicante, văzând steagul canadian încrustat pe vreun rucsac sau tricou, vorbesc cu posesorii ca și cu oameni de acasă.

Așa este, așadar, gazda rubricii ”Rock din capul lui Moțoc” care vă va aștepta în fiecare zi de luni aici, pe eZiarultău.

George Moțoc

Foto: (c) eZiarultău

Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi. 

Îl găsiți pe georgemotoc.com.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.