Soarele călduț de toamnă începea să dea la o parte, timid, răcoarea dimineții de septembrie. Cu ochii abia mijiți, dar cu un „joie de vivre” nedisimulat, localnicii se îndreptau spre birouri, în timp ce câțiva turiști dornici de explorare erau deja înarmați cu rucsaci în spinare, hărți și aparate de fotografiat la îndemână. Nu știam prea multe despre Reykjavik la acea vreme, însă aveam câteva zile la dispoziție pentru a descoperi capitala cea mai nordică din lume, astfel că nu am ratat ocazia. Iar Reykjavik a reușit să mă surprindă foarte plăcut, într-un orășel mic fiind concentrate numeroase atracții turistice care merită vizitate.
Elemente de arhitectură nonconformistă
După un zbor lung, cu escală, mă simțeam destul de obosită, însă odată ajunsă în Reykjavik, mi-am revenit în simțiri și am început să iau pulsul orașului, vizitând câteva locuri foarte frumoase. Orașul transmite simplitate, liniște, pace, sentimente pe care le simți imediat ce ajungi aici. Prima oprire am făcut-o la Hallgrímskirkja, biserica luterană cu o înălțime de aproape 75 de metri, devenită în timp unul dintre principalele simboluri ale orașului. Arhitectura acesteia este inspirată de rocile, munții și ghețarii din peisajul Islandei. Înăuntrul lăcașului de cult se găsește o orgă uriașă, cu peste 5.200 de tuburi și patru claviaturi. Totodată se poate urca în turnul bisericii, de unde se poate admira o panoramă la 360 de grade a capitalei islandeze.
Cu o plimbare pe faleză, îndreptându-mă spre portul din Reykjavik, am descoperit un alt simbol al orașului – Solfar (Sun Voyager), o sculptură din oțel care seamănă cu scheletul unei nave vikinge, prin care artistul transmite promisiunea unui teritoriu nedescoperit.
Următoarea oprire a fost la Harpa, clădirea de pe malul Oceanului Atlantic cu o arhitectură deosebită, care este utilizată atât ca sală de concerte, cât și ca centru de conferințe. Cu o fațadă realizată exclusiv din sticlă colorată, dispusă într-o formă care seamănă cu un fagure, arhitectura clădirii a fost recompensată cu numeroase premii de-a lungul timpului, oferite de instituții prestigioase.
Orașul prietenos cu natura și cu locuitorii săi
Luând la pas orașul, nu am putut să nu observ câteva aspecte cel puțin bizare pentru noi: peste tot, atât la case, cât și pe străzi, luminile erau aprinse chiar și în mijlocul zilei, când soarele era sus pe cer. Ulterior aveam să aflu că sursa principală de energie electrică provine din izvoarele de apă geotermală care străbat insula, astfel că, fiind o sursă de energie ieftină și regenerabilă, islandezii nu își pun problema stingerii luminilor. De asemenea, și sistemul de încălzire a locuințelor, respectiv de alimentare cu apă caldă se bazează tot pe apa geotermală.
Un alt aspect pe care nu-l poți trece cu privirea este lipsa perdelelor de la ferestrele locuințelor și, în multe locuri, lipsa gardurilor care împrejmuiesc casele localnicilor. Ba mai mult decât atât, am avut ocazia să văd lucruri lăsate direct pe trotuar, în fața casei, fără teama că ar putea fi furate.
Trecutul și viitorul, într-o armonie perfectă
Grofarhus – muzeul de fotografie din Reykjavik merită și el o vizită, aici fiind expuse numeroase fotografii de familie vechi, din anii 1800, care dezvăluie stilul de viață al islandezilor din acele vremuri. Totodată colecția muzeului include portrete realizate în studiouri de fotografie, dar și fotografii industriale, publicitare sau de presă.
Perlan este un alt reper al capitalei islandeze, acesta fiind un dom de sticlă amplasat pe șase rezervoare cu apă geotermală. Clădirea s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, de la un punct de observație și un restaurant, acum găzduind și un planetariu, respectiv numeroase expoziții realistice, prin care cei care ajung aici au ocazia să vadă, să audă și să simtă puterea vulcanilor, a cutremurelor sau a energiei geotermale atât de prezente în viața islandezilor.
Puțin mai spre sud, la periferia orașului, se află situată Universitatea Reykjavik, unitate de învățământ universitar unde am aflat numeroase detalii despre mediul universitar islandez, dar și despre viața în Islanda în general, tocmai de la un profesor român stabilit de ani de zile în Reykjavik.
În apropiere de Universitatea Reykjavik am descoperit întâmplător și o plajă publică – Nauthólsvík, unde este amenajat un bazin cu apă geotermală și o lagună unde apa oceanului se amestecă cu apa geotermală, rezultând un spațiu de recreere în principal pentru localnici, dar nu numai, atât în sezonul cald, cât și atunci când temperaturile scad afară.
Prin periplul meu am văzut Casa de Cultură din Reykjavik, Teatrul Național, dar și clădirea Parlamentului, pe care, dacă nu aș fi știut ce simbolizează, aș fi putut s-o ratez cu ușurință, fiind o clădire… absolut banală. Nu același lucru se poate spune însă despre clădirea primăriei, care atrage atenția nu atât prin stilul arhitectural, cât mai degrabă prin faptul că răsare direct din lacul Tjörnin, situat în zona centrală a orașului.
Trebuie doar să te plimbi pe străduțele liniștite pentru a lua pulsul orașului: oameni calzi și zâmbitori la tot pasul, tineri plini de viață, magazine micuțe, situate în clădiri tradiționale, chiar în centrul orașului, verdeață și deschidere spre tot ce este natural și organic.
Cum ajungi în Reykjavik? Din Budapesta există zbor direct, în funcție de sezon de două sau de trei ori pe săptămână sau din Cluj-Napoca există varianta unui zbor cu escală. Aterizarea se face pe aeroportul Keflavik, un aeroport mic, în continuă dezvoltare, situat la aproximativ o oră de capitala islandeză.
Gabriela KUHAJDA
Sursă foto: Gabriela Kuhajda
