Martie este luna lor. A fiicelor, a prietenelor, a soțiilor, a mamelor, a bunicilor, a soacrelor, a mătușilor. Pe scurt, a fetelor și a femeilor care ne molipsesc pe noi, bărbații, cu sensibilitatea lor care parcă vine din gena unor cărți ce nu se termină niciodată de scris, necum de dat la tipar. Poate doar la tiparul sufletului. Întotdeauna parcă mai e câte ceva tainic de bun de adăugat în aceste volume ale firilor lor delicate care ne șlefuiesc nouă, bărbaților, viața de fiece zi (pentru unii cam prea rugoasă).
Unii mai supărați pe lume și viață ar putea spune că sunt și unele doamne ori domnițe care dau din gură mai cu abnegație decât ai călăfătui un vapor care trebuie să plece peste cinci minute; da, e posibil, tocmai de-aceea oameni suntem, iar nu nave ori șlepuri.
Deopotrivă femeile și bărbații pot greși în felul lor de a se manifesta. În fiecare zi, în fiecare clipă. Ca într-o pură egalitate în drepturi. Dincolo de toate acestea, femeile parcă au un fel de plus – neomologat de vreo entitate cu ștaif – al sensibilității. Pe care bărbații care nu și-au dus sensibilitatea la iarmaroc și nu și-au dat trăirile la omologat îl prețuiesc.
Sursa foto: inspringtips.com
Tiberiu Sabo
