Într-o perioadă a anului în care în varianta normală, cea lipsită de coronavirus, ar trebui să ne bucurăm de vacanțe, de stat la terase, de zâmbete înflorite, ne împărțim, iată, bucuria cu pandemia. În ultimele zile a tot crescut, consistent, numărul celor confirmați din surse oficiale cu COVID-19. Într-o continuă creștere e și numărul celor care dau de gard cu orice măsură de precauție legată de acest virus exasperant.
Că unii le consideră bune, iar alții taman pe dos, atât timp cât sunt în vigoare, legile, regulile, reglementările, cum vreți a le spune, se cuvin a fi respectate. A încălca o reglementare nu înseamnă un act de vitejie, ci o nerozie. Pentru că e vorba de principii. O societate nu poate funcționa altfel decât prost dacă unii nu respectă regulile, bașca se mai și fălesc cu asta, dându-și cu cărămida ori bolțarul în piept (sau, după caz, în cap, dacă îl mai au).
Apropo de nerespectarea unor reguli, ajunge să intrați într-un magazin și vedeți cum se poartă ori dacă se poartă mască. Dacă vă permite starea de spirit și vă îngăduiți o privire de ansamblu ceva mai scrutătoare, veți putea constata că unii parcă se simt mândri că nu poartă mască, precum aceia care în zilele cu zăduf umblă pe stradă cu tricoul ridicat deasupra burții, de parcă acolo și-ar purta circumvoluțiunile și ar vrea să le dea șansa să fie răcorite de o pală de vânt. Are însă și vântul demnitatea lui.
Ce înseamnă respectarea unor reguli? Ceva ce ține de ceea ce se cheamă, simplu, educație. Care, de bună seamă, rimează cu civilizație.
Sursa foto: pixabay.com
Tiberiu Sabo
