Iernile copilăriei le petreceam la țară, la bunici. Comuna Bobâlna, județul Cluj. Un loc magic pentru mine, la fel ca pentru orice copil ce mergea în vacanță la țară. Atunci. Acum nu mai știu cum e… Crăciunul, cu riscul de a fi clasică, am să spun că era cu miros de vanilie. Cu perdele spălate, apretate. Cu așternuturi imaculate și aspre. Cu ștergare și farfurii strălucitoare pe pereți. Cu bunica ce mă trezea dimineața cu o cană de lapte și o felie de cozonac. Și care mă mângâia pe creștet în timp ce mâncam în pat. La bunici era permis orice 🙂
Seara, când se cobora întunericul, ne adunam toți copiii satului. Îmbrăcați în port popular, cu “ciocane” de lemn (un fel de cruce mare, cât mine de mare, care avea la bază un alt lemn mai scurt) și cu traiste țesute manual. Ciocanul era pentru a aduna colăceii, traista era pentru nuci și mere. Colăceii erau rotunzi, cu multă coajă crocantă și puțin aluat. Umblam întreaga noapte. Peste dealuri. Că satul era întins în toate direcțiile. Râdeam, ne aruncam în zăpadă, ne bulgăream. Ciocanul și traista se făceau din ce în ce mai grele, dar asta nu ne încurca. Eram fericiți, îmbujorați și veseli.
Spre dimineață ne întorceam acasă. Îmi amintesc că bunica mă aștepta de fiecare dată. N-avea somn până nu mă vedea ajunsă. Sau ”ne” vedea, mai corect, mereu mergeam cu fratele meu mai mare. De altfel el era “biletul meu de ieșire” 🙂
Ziua de Crăciun o dormeam jumătate. Eram ruptă după ce umblasem toată noaptea. În plus n-am fost niciodată un copil rumen, puternic și obișnuit cu căratul greutăților 🙂 După ce ne trezeam, ieșeam din nou pe uliță. La derdeluș, cu săniuța. Așa o țineam toate cele trei zile.
Uite așa era Crăciunul “meu”. Ani la rând am făcut treaba asta și nici nu-mi puteam imagina atunci că într-o zi se va termina. S-a terminat când am ajuns la liceu și “m-am făcut domnișoară” 🙂 Sunt tare recunoscătoare vremurilor de altădată. Crăciunul copilăriei mele mi-a hrănit ani de zile sufletul. Și încă mi-l umple de bucurie atunci când mă transpun în acele vremuri. Așadar. Mulțumesc pentru oportunitatea de a călători înapoi în timp!
Sărbători cu bucurie în suflet! 🤗
Ela Balaj
psiholog clinician & psihoterapeut integrativ
Foto Ela Balaj: arhiva personală Ela Balaj. Imagine deschidere: Pixabay.
Post Scriptum. Am invitat prieteni ai eZiarultău.ro să depene pentru noi amintiri de Crăciun. Unii au acceptat cu bucurie. Alții cu oarecare circumspecție. Le mulțumim tuturor. În zilele de sărbătoare vin poveștile lor. Sărbători cu bucurie!
