Nu cred că sunt multe cuvinte de spus, prea complicate pledoarii de schițat. Nu consider că sunt necesare nici plonjoane în istorie, nici pliante sofisticate de conceput. Cred că dacă vrei să convingi pe cineva să vină în Maramureș este suficient să îi arăți niște fotografii realizate de Alex Robciuc. Sigheteanul care este atât de îndrăgostit de Maramureș încât are puterea să descopere iar și iarăși locuri miraculoase și personaje pitorești dintr-un colț de Românie care ai putea jura că e rupt din Rai. Iar faptul că anul trecut juriul Sony World Photography Awards l-a considerat cel mai bun fotograf din România a venit ca un bonus peste privilegiul de a descoperi frumosul la fiecare pas…
O pasiune moștenită de la bunic
– Cum s-a întâmplat apropierea ta de fotografie?
– Primul meu contact cu un aparat de fotografiat a avut loc în copilărie. Bunicul meu era pasionat de fotografie. Era acel tip de fotograf care obișnuia să își developeze singur fotografiile, acasă. Îmi amintesc că eram foarte intrigat de felul în care un aparat atât de mic poate stoca și reda ulterior imaginile captate.
– Îți amintești prima fotografie de care ai fost suficient de mulțumit încât să te gândești că ai putea transforma acest hobby în meserie?
– Eram student și obișnuiam să fac drumeții în jurul Sighetului. Luam aparatul foto cu mine pentru că îmi doream să pot arata și altora, care nu erau din zonă, cât de frumoase și pitorești sunt aceste locuri.
– Apropo de studenție: ai studiat inginerie silvică, dar de lucrat lucrezi ca și fotograf.
– Am absolvit studiile universitare în domeniul ingineriei silvice la Cluj, continuând firul educațional pornit în cadrul Liceului Silvic din Sighet. Ca fotograf, cel puțin în vremea când eu am început să fiu preocupat de acest domeniu, nu aș fi putut afla foarte multe despre această pasiune decât din postura de autodidact. Asta din cauză că accesul la informații era relativ limitat, internetul nu era atât de accesibil ca azi, cărți de specialitate se găseau greu, librării on-line nici nu cred că existau la acea vreme, iar cursuri susținute de nume importante în fotografie nu prea se organizau în România decât foarte rar. Acesta și este unul din motivele pentru care în prezent îi încurajez pe cei care au această pasiune să caute informații pentru a se perfecționa, deoarece astăzi este mult mai ușor să faci asta.
– Tu mergi pe ce spun manualele sau pe ce îți spune flerul?
– Am deja o experiență care mă ajută să aleg cadrele cele mai potrivite, dar mă bazez și pe cunoștințele acumulate în construcția imaginii.
Notorietatea a început cu… Bored Panda
– Când și cum ai început să fii cunoscut?
– S-a întâmplat datorită unei postări pe site-ul Bored Panda, urmărit de zeci de milioane de oameni. Am prezentat câteva fotografii cu peisaje din Maramureș, iar cei care le-au văzut au devenit foarte interesați de munca mea după această postare. Prima fotografie cu care am avut succes este un peisaj din Maramureș ce înfățișa un răsărit ce se întrezărea din spatele unei biserici, în culori puternice de toamnă.
– Începutul a fost cu Bored Panda. National Geographic, Vogue, The Telegraph, The Guardian, Der Spiegel, Corriere Della Sera au urmat… Cum îți explici tu succesul internațional de care se bucură fotografiile tale?
– Oamenii sunt tot mai atrași de fotografie în prezent, asta și datorită numeroaselor aplicații care promovează fotografiile realizate de fiecare. Iar fotografiile care prezintă locuri inedite vor fi apreciate întotdeauna! Faptul că am ajuns viral și în publicații din străinătate cred că se datorează impactului pe care îl au în mintea străinilor imaginile în care este prezentată o altă față a României, una pitorească, iar astfel sunt contrazise multe dintre preconcepțiile pe care străinii le au la adresa țării noastre.
– Ai idee în publicații din câte țări ai promovat România prin fotografiile tale?
– În urmă cu câțiva ani am avut și eu această curiozitate de a afla în câte țări au ajuns cunoscute fotografiile mele. Atunci am numărat peste 40 de țări, dar în prezent cred că sunt mult mai multe, poate chiar dublu de câte erau atunci. Asta pentru că în urma premiului câștigat la Sony World Photography Awards numărul aparițiilor mele în presă și în online a crescut semnificativ.
Povestea fotografiei care a câștigat Sony World Photography Awards
– Fiindcă ai pomenit de acest premiu, pe care îl primeai în 2019, spune-ne povestea fotografiei cu care ai câștigat Sony World Photography Awards. Pentru că numai o fotografie care spune o poveste putea câștiga un premiu…
– Fotografia care mi-a adus premiul de cel mai bun fotograf român îl prezintă pe, aș putea spune, celebrul Vasile Oanea. L-am cunoscut în urmă cu mai mulți ani și m-a impresionat firea lui, stilul său de viață și preocupările sale. În viața sa de zi cu zi este fermier, unul la fel ca mai toți oamenii ce trăiesc la sat, dar pasiunile sale sunt oarecum interesante: scrie poezii, participă la mai toate evenimentele importante din viața satului și din împrejurimi, primește numeroși oaspeți, mulți dintre ei de peste hotare, cu care se înțelege de multe ori fără a le cunoaște limba, e pasionat de fotografie. Are acasă un fel de facebook handmade, adică pe pereți are fotografiile tuturor prietenilor și cunoscuților, realizate cu diferite ocazii. Toate aceste lucruri îl fac să fie o persoană deosebit de interesantă și specială. Fotografia câștigătoare îl înfățișează pe el privind pe geamul casei sale, geam ce pare a fi limita dintre cele două lumi diferite în care el trăiește: cea a satului tradițional și cea a lumii moderne, la care s-a adaptat cu succes.
– Premiul ți-a adus o serie de echipamente utile oricărui fotograf. Dar oare cât de important e ochiul și cât obiectivul?
– Într-adevăr, premiile oferite de cei de la Sony sunt considerabile, deoarece constau în echipamente profesionale. În ceea ce privește importanța echipamentului și a talentului fotografului pot spune că ambele sunt deosebit de importante. Echipamentul contribuie la realizarea unei imagini de calitate, iar talentul oferă conținut fotografiei. Subiectul, lumina și alte elemente necesare în compoziție nu au o relevanță foarte mare în absența talentului sau a echipamentului adecvat.
– Pozele tale cu peisaje par a fi mai populare, dar ai câștigat premiul cu un portret. Ce preferi: peisajele din natură sau peisajele umane?
– Aceste două teme de compoziție sunt foarte diferite în esența lor. Personal le prefer pe amândouă, dar le acord o atenție diferită. Când pozez peisaje încerc să transmit starea pe care mi-o dă locul respectiv și astfel să redau ce simt eu. Atunci când pozez oameni încerc să transimt ce simt ei, fie că e vorba de bucurie, melancolie, acceptare, resemnare, speranță sau alte stări care se pot citi pe chipul unui om.
”Maramureș înseamnă acasă pentru mine și e normal să îmi fie drag acest loc”
– Originar din Sighetu Marmației, stabilit în Timișoara. Maramureșul rămâne, însă, subiectul tău favorit. De ce?
– În primul rând pentru că Maramureș înseamnă acasă pentru mine și e normal să îmi fie drag acest loc. În al doilea rând pentru că mai sunt multe locuri pe care abia aștept să le fotografiez și să le prezint oamenilor dornici de frumos. Nu în ultimul rând aș spune pentru că unicitatea Maramureșului, în ceea ce privește zestrea sa cea mai de preț – oamenii și tradițiile -, merită atenția noastră, a celor ce avem un impact în mediiile de socializare și informare. Eu văd un important potențial turistic în această zonă, care le-ar poate aduce oamenilor locului o dezvoltare economică pornind de la turism și continuând apoi cu alte ramuri ale economiei, fapt ce nu poate fi decât benefic pentru Maramureș.
– Maramureșul este superfotografiat. Ce transmit în plus imaginile tale despre acest colț de Românie?
– La această întrebare îmi este greu să dau un răspuns. Probabil că cel mai bun răspuns l-ar putea da cei care apreciază fotografiile mele. Din punctul meu de vedere ele nu transmit ceva în plus față de alte fotografii, ele transmit ceea ce simt eu când văd peisaje, oameni sau locuri frumoase. Cel puțin asta încerc să redau. Îmi este drag Maramureșul și cred că asta se vede și în fotografii 🙂
”Îmi plac satele în mod special”
– Privind imaginile tale, Maramureșul pare un paradis colorat. E o alegere conștientă sau instinctivă de a ignora cenușiul, care există chiar și în Maramureș…
– Eu nu văd cenușiu.
– Ai un loc preferat în Maramureș, pe care l-ai fotografiat iar și iară? La care revii mereu și mereu?
– Am multe astfel de locuri, care încă mă intrigă să le fotografiez. Asta pentru că mi s-a întâmplat ca un loc să ofere o anumită perspectivă primăvara, de exemplu, și o cu totul alta într-un anotimp diferit. Îmi plac satele în mod special, felul în care au fost construite, respectând ceea ce le putea oferi natura, acea simbioză inedită între om și necesitățile sale și pământul ca suport pentru toate acestea.
– Care crezi că este anotimpul în care Maramureșul e cel mai spectaculos?
– Toamna. Culorile oferite de natură toamna sunt spectaculoase. Speciile diverse de arbori, cu un ritm biologic diferit, sunt o imagine uimitoare, care – în contrast cu lumina soarelui nu atât de puternică – reprezintă o combinație reușită pentru o fotografie bună.
– Există vreun loc din Maramureș care să merite să fie vizitat și pe care să nu-l fi imortalizat deja?
– Desigur, sunt multe locuri în care îmi doresc să ajung, eu descopăr aproape la fiecare vizită a mea acasă câte un astfel de loc. Tradiții și obiceiuri de asemenea. Dar pe acestea din urmă îmi e mai greu să le imortalizez pentru că de cele mai multe ori ajung acasă de sărbători și atunci accentul se pune pe aceleași tradiții și obiceiuri specifice perioadei.
”Primesc des mesaje de la străini care mă întreabă unde am realizat unele fotografii”
– Știi de oameni (din țară sau de peste hotare) care au pornit pe urmele fotografiilor tale și au venit să viziteze Maramureșul?
– Da, primesc des mesaje de la străini care mă întreabă unde mai exact am realizat unele fotografii pentru că își doresc să ajungă și ei acolo. Au fost și întâmplări amuzante în care mi se cerea să calculez timpul între anumite distanțe pentru că respectivii erau doar în trecere prin Maramureș și își doreau să știe dacă le permite timpul să ajungă în anumite locuri.
– Dacă ar fi să pui mâna pe harta lumii, oriunde, și mâine să fii acolo ca printr-un miracol, unde ai vrea să mergi și să fotografiezi?
– Acum, în vreme de pandemie, chiar ar fi un miracol să se întâmple asta. Cu siguranță această nouă stare în care se află lumea în prezent îmi pune anumite bariere pentru posibile proiecte foto în afara țării. Personal prefer și cred că mai am multe de fotografiat în România. Dar dacă ar fi să aleg un loc, aș alege unul cu istorie și tradiții, cu oameni care au rezistat de-a lungul timpului datorită bunelor obiceiuri pe care și le-au însușit.
– La ce lucrezi acum?
– De câțiva ani munca mea constă în fotografie și editare foto. Lucrez la diferite proiecte foto corporate, real estate și de promovare. Peisajele și portretele artistice evident că le realizez în timpul meu liber. Încerc pe cât posibil să le ofer urmăritorilor mei și celor ce îmi apreciază munca fotografii frumoase de câte ori pot, încerc să ajung unde îmi propun să fac următoarea fotografie și astfel pot spune că se desfășoară munca mea legată de fotografie.
O ”fotografie” în cuvinte
– Maramureșul, așa cum e văzut de tine, cum e? Poți să îl definești și în cuvinte așa cum o faci în fotografie?
– Este o zonă deosebită a României, compusă dintr-un cadru natural impresionant, mai ales datorită diferențelor de altitudine dintre munți și văi. Cu oameni speciali, prietenoși și harnici, cu numeroase obiective turistice și cu tradiții interesante. Maramureșul a făcut de-a lungul timpului eforturi să își păstreze ceea ce avea mai de preț, iar în prezent face în continuare eforturi pentru a păstra intacte acele elemente de tradiție în detrimentul celor moderne. Oamenii se schimbă, se adaptează și încearcă să își pună și ei amprenta proprie în ceea ce înseamnă Maramureșul astăzi. Asta încerc și eu să fac prin fotografie, să promovez Maramureșul. Ce mă inspiră pe mine sunt acei oameni care înțeleg importanța a ceea ce face Maramureșul diferit de alte zone, de felul în care introduc discret elemente de modern în acest spațiu și de modul în care aleg să construiască un echilibru între aceste două noțiuni.
Ramona-Ioana POP
Sursă foto: arhiva Alex Robciuc
