În 1936 artistul plastic Traian Bilțiu-Dăncuș (1899-1975) a realizat, pentru prima dată, o poartă maramureșeană pe cinci stâlpi. Prin așezarea, în fața celor trei ai porții tradiționale, a încă doi, la o anumită distanță înspre exterior, adică la drumul țării.

”Un altar rustic al spiritului de lemn al Maramureșului”

”Prin această nouă reconfigurare se lărgea haizașul (acoperișul) și se crea astfel o incintă, un spațiu de primire și de primenire spirituală și socială, poate chiar un Purgatoiu – dacă ar fi să rămânem în paradigma sacralității creștine, deși poarta în sine este un altar rustic al spiritului de lemn al Maramureșului”, spune dr. Ilie Gherheș de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.

Amplasată în satul numit Crăcești (atunci), poarta va avea parte de o poveste pe măsură, ”fiind salvată dintr-un incendiu pus gospodăriei sculptorului, doar datorită distanței față de casa care a ars”, menționează dr. Ilie Gherheș.

”Operă cu caracter de noutate absolută”

”Analizând această construcție, cultă și tradițională în același timp, se observă că ea selectează un număr apreciabil de simboluri care se regăseau mai frecvent pe poarta maramureșeană la acel moment istorico-artistic, sintetizate și prezentate într-o viziune proprie de către artistul care își și asuma, prin semnătură, opera cu caracter de noutate absolută. Între simboluri prevalează: dintele de lup, rozetele solare – ca izvor de lumină, soarele în mișcare, corigăul (linia în zig-zag), ghinul (unghia), pomul vieții – un simbol traco – dacic, funia răsucită, crucea celtică, sămânța vieții ș.a.”, atrage atenția reprezentantul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.

Din 2001, la Muzeul Satului din Baia Mare

Cununița portiței de la intrare este așezată la o înălțime de cel mult 170 cm. Întâmplător? Mai degrabă nu, după cum explică dr. Ilie Gherheș: ”Cel care-i călca pragul era silit să se aplece, să-și ia clopul în mână, adică să-i acorde respectul cuvenit, ca o reverență adusă gazdei casei. (…) În același timp, de fiecare dată când omul casei ieșea pe poarta sa, la rândul său, și el își lua clopul în mână, își făcea semnul crucii, iar atunci când era plecat departe de lucrurile de care îi era dor, el enumera, între aletele, scârțâitul de la poartă, pietrele de pe drum și scârțâitul rotițelor de le tileguța plugului ș.a.”.

În prezent, prima poartă pe cinci stâlpi din Maramureș și din țară ”locuiește” la Muzeul Satului din Baia Mare. A fost achiziționată în 2001 de la proprietarul Paul Vasile din satul Mara, de către muzeograf Janeta Ciocan.

Povestea întreagă o descoperiți aici.

Și după ce descoperiți povestea, sunteți invitați să admirați poarta la Muzeul Satului. De marți până duminică, între orele 10.00 și 16.00.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș (credit foto deschidere – Cristian Robescu)

 

CITEȘTE ȘI:
Povestea stâlpilor Ioan și Andrei de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.