Știți acele sticle de pălincă ce au în ele un fus, o poartă maramureșeană, vârtelnițe, cruci, scări, fântâni sau alte obiecte dintr-o gospodărie țărănească?lansează Ștefan Florian de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș întrebarea.

Sticlele acestea sunt vândute în târgurile de artizanat atât pentru utilitate, cât și ca obiecte de decor. Pe firul poveștii lor a pornit Ștefan Florian: ”Înainte de a fi obiectele, câte un gospodar punea sticla pe o ramură de copac în așa fel ca un fruct micuț, abia format, să intre în sticlă. El creștea acolo pentru ca atunci când va fi mare să fie în sticlă marcă a conținutului. Și pentru că horinca de pere e cea mai apreciată, para era cel mai des întâlnit fruct dintr-o sticlă”.

”Pe la jumătatea secolului XX, un meșter s-o fi gândit să sculpteze și să creeze povești în sticle și alții au preluat meșteșugul, dar aceste prime sticle erau create pentru a decora casa și sigur își aveau locul lor; se prea poate ca ele să fi stat în <<ceie casă>>, camera de sărbătoare și nu în camera de toate zilele. Operele din sticle erau cu temă religioasă și reprezentau în special scene biblice, nu erau atât de des întâlnite și îndrăznim să spunem că erau mult mai complexe și greu de realizat. Și spunem asta pentru că la Muzeu avem o sticlă realizată în anul 1968 de către Man Ioan din satul Preluca Veche!”, scrie muzeograful în postarea de pe contul oficial de Facebook al muzeului.

Cine a fost Ioan Man și cum a început să facă așa ceva? Cum a reușit oare să facă într-o sticlă o lucrare așa de complexă? Răspunsurile le-a găsit Ștefan Florian, ajutat de Angela – nepoata lui Ioan Man -, care stă în Cufoaia: ”Era din Rântaș, Preluca Veche, de la numărul 26, număr care e trecut și pe o bucată de lemn din sticla de la noi și era feciorul lui <<Ieremnie>>. A muncit la mină și în tinerețe <<a făcut cinci ani de război>>. A ajuns pe front în Cehoslovacia și a reușit să dezerteze, <<să fugă prin niște sate de acolo>> și să se întoarcă acasă pe jos. Meticulos din cale afară, făcea din pasiune tot ce făcea: jucării, scaune sculptate, războaie de țesut, dulapuri de lemn sculptate, ceasuri cu cuc sculptate și… ceasuri de masă, difuzoare și radiouri! (…) Și sticle cu povești ar fi făcut tare multe și ar fi dat la mulți domni iar unele din ele au ajuns și în străinătate și la muzee”.

Sticla de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș reprezintă două scene biblice: Adam și Eva în Grădina Raiului primind mărul de la șarpe, scenă pusă la baza sticlei și scena Răstignirii aflată deasupra celeilalte. ”Sticla este, probabil, una dintre primele sticle de acest gen din Maramureș, unde, poate, a și început povestea lor. Este fascinant cum a lucrat creatorul poveștii, migala, detaliul și impresionantă e viziunea lui asupra scenelor biblice”, menționează Ștefan Florian.

📖 Povestea întreagă o găsiți aici.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș

CITEȘTE ȘI:
Plimbări virtuale pe ulițele din Muzeul Satului
Scrisoare de dor de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
La Muzeul Satului, se face curat în case și în suflet | galerie foto

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.