Samir din București și Maria din Maramureș au mobilizat comunitatea de români (și nu numai) din Marea Britanie și au adunat 555 de cutii cu cadouri care au pornit din Londra și au ajuns zilele acestea la copii internați la secția de Oncologie de la mai multe spitale din România, inclusiv la Spitalul Județean de Urgenţă din Baia Mare. Un proiect lansat în 2008 prin care peste 2.000 de cutii cu daruri au adus peste 2.000 de zâmbete unor copii-eroi și părinților lor.
”Umple cutia și adu bucurie în sufletul unui copil”
Așa suna îndemnul lansat în Londra la mijloc de noiembrie, în urma căruia Samir din București și Maria din Maramureș au sperat să adune 150 de cutii de pantofi pline ”cu ceva de îmbrăcat (ex.: căciulă, șosete, mănuși, pijama); ceva de iubit (ex: ursuleț, păpușă); ceva pentru școală (ex: cărți, rechizite); ceva de jucat; ceva pentru igiena personală”.
Mesajul era adresat în special românilor aflați în Marea Britanie, cutiile cu bucurii urmând să ia drumul spre țară, pentru copiii internați la secția de Oncologie de la Spitalul ”Marie Curie” și la Institutul Oncologic Fundeni. Dar reacțiile au fost uimitoare și în final Maria și Samir s-au trezit cu 555 de cutii numai bune de dăruit copiilor bolnavi pentru a le aduce un zâmbet în prag de sărbătoare. Iar destinațiile s-au înmulțit și ele (pe lângă București, cutiile au pornit spre Cluj Napoca, Iași, Tulcea), cadouri din Marea Britanie ajungând inclusiv la Spitalul Județean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” din Baia Mare.
Cum a început această poveste miraculoasă, în care spiritul Crăciunului se simte în fiecare jucărie donată, în fiecare carte atent aleasă, în fiecare cadou împachetat și în fiecare gând bun transmis din Marea Britanie spre România? Vă spunem în cele ce urmează…
Povestea a început cu Cristi, care la 3 ani a încetat să mai fie vesel
”La început a fost așa: în 2008, vecina mea de la etajul 1 avea băiețelul internat la Onco-Pediatrie <<Marie Curie>>. Cristi, cel mai energic copil din fața blocului, a fost diagnosticat cu cancer la vârsta de numai 3 ani și brusc veselia a încetat la noi în fața scării. Mama mea se ruga deja de câteva săptămâni bune pentru băiețel și pentru mama lui, Cornelia, cea mai luptătoare mamă din câte cunosc. Eu, ca de obicei, alergam de zor împreună cu tinerii Bisericii Betesda prin diferite spitale, să ne rugăm și să încurajăm pacienții. Apoi m-a sunat mama și m-a întrebat: <<Dar la Cristi când ajungi?>>După câteva zile, eram în spital împreună cu tinerii bisericii și cu logodnica mea, Corina, să îi vedem și să îi îmbărbătam pe Cristi și pe Cornelia, să ne rugăm pentru ei. Corina mea știa suferința copiilor, fiind diagnosticată cu cancer pe când avea 17 ani. Și își dorea mult să aline cumva suferința acestor mici eroi”, așa începe povestea lui Samir Călin despre cum a ajuns să ducă daruri copiilor bolnavi.
Primul cadou oferit de Samir, o sută de pijamale
”Mă uitam pe holurile triste și, din păcate, pline ale secției de la etajul 5 și primul lucru pe care l-am observat au fost pijamalele mult prea folosite… Acolo cu noi era o tânără extraordinară, Diana Daragiu, care m-a văzut agitat și m-a întrebat: <<Câte pijamale vrei?>> M-am uitat la ea și i-am zis că aș vrea să îmbrac copiii de pe secția Onco-Pediatrie… A treia zi aveam 100 de pijamale nou-nouțe cu care am putut aduce o mică bucurie copiilor și părinților. O nevoie sesizată, o persoană dedicată și un nebun gata să meargă să împartă – acesta a fost primul act dintr-o serie uimitoare de bucurii oferite de-a lungul anilor care au urmat”, își amintește Samir primul cadou.
Când nu mai înțelegi gustul bucuriei…
Dar nu acesta a fost imboldul decisiv: ”Episodul care m-a determinat să mă dedic acestui proiect a venit din secția de la Onco-Pediatrie Fundeni atunci când, ieșind dintr-un salon, am văzut o mămică tânără mâncând dintr-o ciocolată și plângând cu lacrimi amare… M-am apropiat timid și am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva, s-a uitat drept în ochii mei spunându-mi că nu a mai gustat ciocolată de un an de zile: nu că nu și-ar fi putut permite, ci pentru că nu a mai putut înțelege gustul bucuriei! De atunci și până acum, acest gând mă însuflețește să aduc bucurie și speranță micuților eroi și părinților lor. Să fiu cinstit, mereu o văd pe Corina mea în fiecare copil și simt cum mi se strânge inima…”
Peste 2.000 de cutii de cadouri din 2008 până azi
Așa că în 2008 a început Samir să colecteze cutiile cu cadouri pentru copiii internați la secția de Oncologie în perioada sărbătorilor de iarnă. Timp de patru ani a răspuns apelurilor lui un grup de prieteni de la Biserica Betesda, pentru ca – din 2012 – mesajul să fie trimis comunității de români din Londra, în principal. Din 2008 până în prezent au fost oferite peste 2.000 de cutii de cadouri. ”La Londra am găsit o comunitate doritoare să facă bine: românii sunt frumoși, harnici și inimoși, indiferent unde ar fi. La fiecare apel lansat în comunitate și pe Social Media oamenii au răspuns cu entuziasm, de fiecare dată depășind target-ul inițial stabilit, undeori chiar dublându-l! Anul acesta, de exemplu, prin puterea noastră, a tuturor, am depășit de mai bine de trei ori ținta fixată, pentru că am pornit cu ideea să strângem 150 de cadouri pentru 150 de copii și am adunat 555!”, a declarat Samir.
”Am găsit-o pe Maria, scumpa Maria din Maramureș”
Inițiatorul proiectului ”Bucurie la Oncologie” mărturisește că experiența acestor ani l-a învățat un lucru esențial: ”Să caut în oameni binele, geniul, blândețea, carisma și toate calitățile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Așa am găsit-o pe Maria, scumpa Maria din Maramureș, căreia i-au trebuit fix două minute să se decidă să se alăture proiectului. Energia cu care a venit s-a făcut simțită imediat și cred că Dumnezeu a condus lucrurile spre acest moment în care simt în ea un partener și project manager în anii ce vor urma”.
”M-am împărțit între muncă și ambalat daruri”
Pe Maria Grad proiectul a luat-o, după cum ea singură mărturisește, ”ca din oală”: ”Anul trecut, prin luna noiembrie, m-am intersectat cu Samir în cantină la locul de muncă. Ne știam doar din vedere. Gândul lui era sa demareze proiectul și în cadrul stației Amazon unde lucra ca și subcontractor, însă nu i se aprobase cererea. Se gândea că eu, având contact direct la management, s-ar putea să obțin acordul de a face cunoscut evenimentul și asa a și fost. Am primit aprobarea, am pus afișe peste tot, am trimis zilnic e-mailuri în toată stația, iar în aproximativ trei săptămâni s-au adunat peste 50 de cadouri. Partea pe care nu am luat-o în calcul atunci a fost faptul că foarte mulți colegi își doreau să se implice, însă nu erau suficient de motivati încât să umple propria cutie cu daruri, să o ambaleze frumos și să noteze vârsta și sexul copilului, drept urmare m-am trezit cu foarte multe jucării, haine și dulciuri, numai bune de împachetat. M-am împărțit între muncă și ambalat daruri”.
Amintirea jocului de lemn, o bucurie care o animă și azi
Și uite așa, Maria din Maramureș, a devenit… ajutorul lui Moș Crăciun la Londra! ”Satisfacția este absolut fantastică la fiecare cutie umplută. Eu am primit o astfel de cutie când aveam vreo 10 ani: venise un tir cu cadouri la școală, iar eu am primit o bluză galbenă, pufoasă și un joc superb – Moara, într-o cutiuță din lemn, cu pioni ca și cei de la șah. Până atunci jucam moara pe un carton improvizat, cu boabe de fasole colorate! Nu am uitat niciodată cadoul acela și încă mai păstrez jocul. Având aceasta experiență, nu pot să nu mă gândesc că fiecare dar va ajunge exact acolo unde trebuie, iar bucuria pruncilor va fi similară cu cea pe care am avut-o eu cu ani în urmă”, spune Maria, plecată în Marea Britanie din 2010.
Nu a uitat de Maramureș
Revenind la anul acesta, când în loc de 150 de cutii s-au adunat 555, Maria admite că derularea evenimentelor a fost pur și simplu uimitoare: ”În primele zile după punerea afișelor și trimiterea e-mailurilor în stația Amazon, nu m-a contactat nimeni și am fost foarte tristă, crezând că va fi un eșec. Samir plecase între timp de la Amazon și am rămas cumva pe cont propriu. Dumnezeu însă trimite gândul cel bun la oamenii cu suflet mare, drept urmare în cele trei săptămâni de campanie am reușit să ambalez 105 cadouri, căci – așa cum deja știam – toată lumea a adus darul neambalat, oferindu-mi astfel mie șansa de a mă bucura de fiecare cutie în parte. Întrucât s-au adunat cu mult mai multe decât era target-ul nostru, m-am gândit că ar fi tare frumos să trimitem și acasă, în Maramureș. Cum oameni buni sunt peste tot, am găsit în Baia Mare un voluntar care ne-a trimis lista cu numărul de copii de la Pediatrie și, din câte știu eu, în 22 decembrie au ajuns darurile la destinatari”.
Dragostea, mai presus decât darul
Nu doar românii din Marea Britanie s-au implicat în această campanie, ci și alții care locuiesc în Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția și care au fost impresionați de ideea lansată de Samir și îmbrățișată mai apoi de Maria. ”Echipa s-a mărit la Londra, câteva familii alăturându-se nouă, voluntari extraordinari care și-au dedicat timpul, banii și, mai ales, bunătatea lor proiectului. Aș dori să îi menționez aici pe câțiva: Angela și Nelu Ciorba, Mădălina și Beniamin Micliuc, Ciprian Nemeș, Angela și Marian Paraschiv, Felicia și Florin Barbu, Alexandra și Dragoș Stanca, Luminița și Eugen Ștefan, Raluca și Ionuț Pausan, Adriana și Beniamin Ureche, Daniel Martin, Gabriela și Eduard Marola, Steffie Banu. Sunt binecuvântat să lucrez cu oameni extraordinari”, spune Samir cu emoție, mulțumind fiecărui om în parte care a oferit daruri, fiecărui voluntar care a dăruit timp. ”Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești”, considera Maica Tereza. Cuvinte de adevărul cărora Samir și Maria se conving în fiecare decembrie.
Și încă un ”amănunt” oferă Samir în povestea aceasta începută în 2008, în București, când în fața unui bloc s-a așternut, nedorită, liniștea pentru că veselia unui copil de 3 ani se stinsese: ”Cristi are 14 ani și s-a vindecat complet. Soli Deo gloria…”
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: Facebook / Bucurie la Oncologie, Maria Grad
