Într-un micuț sat, înconjurat de coline acoperite cu iarba proaspătă și fragedele flori ale primăverii, trăia un bătrân înțelept căruia toată lumea îi spunea Maestrul. Chipul său oglindea trecerea timpului, iar fiecare rid și fiecare fir de păr alb erau mărturii ale unei vieți trăite cu intensitate și deosebită profunzime. Amintirile și experiențele adânc înrădăcinate în sufletul său curat îl ghidau la fiecare pas, călăuzindu-l cu înțelepciune pe cărările destinului său tainic.
În fiecare an, în apropierea sărbătorilor de Paște, acesta își îndrepta toată atenția către un colț special al grădinii sale unde, printr-un miracol care ascundea taine nespuse ale timpurilor străvechi, creștea un pom pe care l-a numit Copacul Ouălor Magice. Nu era un pom obișnuit deoarece, sub razele calde ale soarelui de primăvară, își dezvelea la momentul potrivit ramurile încărcate cu ouă de Paște în loc de fructe. Aceste ouă, fiecare având o culoare unică și strălucire proprie, erau considerate comorile spirituale ale satului pierdut în văile munților. Maestrul, împreună cu un tânăr dornic de cunoaștere, aveau misiunea de a păzi și îngriji aceste ouă fermecate, a căror semnificație transcendentală depășea cu mult obiceiul vopsirii și decorarii tradiționale.
Într-o dimineață însorită, tânărul se trezi învăluit în lumina aurie a răsăritului și-l găsi pe Maestru așteptându-l lângă copacul încărcat cu sute de ouă multicolore. ”Fiecare ou poartă în sine un fragment de înțelepciune ancestrală și o poveste a renașterii”, îi spuse bătrânul în timp ce-i oferi un ou de culoare roșie. Apoi, văzându-i surprinderea cu care îl ținea în mâini, cu o sclipire intensă în ochi bătrânul începu să-i relateze povestea: ”Acest ou simbolizează iubirea și pasiunea. În clipa în care coaja lui se va sparge, vei descoperi că iubirea este o forță ce renaște necondiționat în sufletul tău, aducând cu ea o primăvară veșnică”.
Se așternu o liniște deplină dar, după câteva clipe, Maestrul îi mai oferi un ou, de culoare albastră, care reprezenta calmul și înțelepciunea, spunându-i: ”În momentul în care vei contempla acest albastru adânc, vei descoperi liniștea sufletească și vei înțelege că înțelepciunea se naște din tăcerea gândurilor tale”.
Cu fiecare ou primit, tânărul pătrundea mai adânc în înțelesurile subtile ale sărbătorii pascale. ”Galbenul simbolizează lumina și bucuria. Verdele sugerează speranța, progresul și renașterea. Fiecare culoare aduce cu sine o înțelegere profundă”, adăugă bătrânul.
Inspirat de cuvintele Maestrului, tânărul ucenic privi cu recunoștință copacul fermecat, simțind cum inima sa bate mai tare, iar mintea i se deschide spre un nou orizont de înțelegere. Tocmai descoperise că ouăle de Paște nu erau doar obiecte colorate, ci ferestre larg deschise către esența lumii spirituale. În ochii săi, ouăle de Paște nu mai erau doar ornamente de sărbătoare, ci deveniseră portaluri către o lume a înțelepciunii și a regenerării.
Maestrul zâmbi privindu-i fața luminată de noile înțelesuri dar știa că sosise momentul să-i dezvăluie un alt secret. Astfel, printr-o magie numai de el știută, umplu aerul dimineții cu o șoaptă delicată, ca un zumzet magic. Apoi, din umbra copacului fermecat făcu să se materializeze o siluetă mică și zveltă. Era Iepurașul de Paște, paznicul magic al sărbătorii. Era o ființă fermecată, cu blana moale, albă ca zăpada și ochi strălucitori care reflectau toate culorile ouălor de Paște. Micuța făptură se apropie de tânăr cu o grație jucăușă și îi șopti cu un glas plin de bucurie: ”Salut, călătorule al înțelepciunii! Sunt Iepurașul de Paște, stăpânul acestor pământuri magice. Eu sunt cel care veghează asupra Copacului și a ouălor de Paște”.
Parcă vrăjit, tânărul îl privi cu ochi mari și curioși, dar nu scoase niciun cuvânt. Iepurașul de Paște continuă: ”Copacul Ouălor Magice este o punte între lumea oamenilor și lumea magică a sărbătorilor. Fiecare ou de Paște conține nu doar o poveste, ci și o binecuvântare divină, iar dacă le vei deschide cu inima curată, vei primi darurile adânci ale spiritului și ale renașterii”.
Iepurașul de Paște îi oferi apoi un ou special, cu o strălucire aurie, ales cu grijă de pe o ramură a copacului. Tânărul luă oul cu grijă și simți că în mâinile sale era un dar sacru, o forță divină care pătrundea adânc în sufletul său. ”Acest ou, dragul meu prieten, îți va da puterea să răspândești lumină și bucurie în jurul tău, iar când îl vei deschide, vei simți forța interioară ce te va ghida pe drumul tău.”
Apoi, cu un zâmbet cald, Iepurașul de Paște își luă la revedere și dispăru în umbra copacului fermecat, dintre ramurile căruia izbucni pe neașteptate o lumină magică care s-a răspândit cu repeziciune în toată grădina, apoi în tot satul. Tânărul simți cum o energie caldă și eliberatoare îi umplea inima. Uluit, privi cum lumina strălucitoare îmbrățișa fiecare fir de iarbă și petală de floare. Bănuia că era mai mult decât o reflexie a soarelui sau un simplu dar al naturii. Magica lumină era o forță divină menită să pătrundă în sufletele tuturor și să dea o nouă viață întregului sat.
După ce se dezmetici, încărcat cu darurile magiei sacre, tânărul plecă din grădina Maestrului cu inima plină de recunoștință. Fiecare pas făcut cu oul de Paște aurit în mână îl convingea că, din acel moment, el însuși devenise parte din legenda Copacului Ouălor Magice și că povestea sa personală era doar la început. Se simțea pregătit să împărtășească aceste daruri spirituale cu întreaga comunitate. Maestrul îl privi satisfăcut cum se îndepărta, fiind sigur că magia grădinii sale își atinsese scopul. Copacul Ouălor Magice rămânea în centrul grădinii sale, dar lumina ouălor fermecate strălucea ca stelele pe cerul înserării.
Astfel, în noaptea de Paște, sub lumina Lunii, tânărul deschise cu grijă oul aurit și simți cum lumina sa interioară îl învăluie pe toate părțile, oferindu-i o stare de bine. O simțire de bucurie și putere îl cuprinse. Întregul sat adormise sub vraja luminii magice, iar sufletele oamenilor erau pline de recunoștință și fericire. Așa începu o nouă tradiție în satul ascuns printre coline, unde în fiecare an, în apropierea sărbătorii de Paște, Maestrul, tânărul și Iepurașul de Paște se adunau sub Copacul Ouălor Magice pentru a împărtăși cu întreaga comunitate înțelepciunea, bucuria și lumina divină.
Sunt convins că nu deținem un astfel de pom fermecat în grădinile noastre, dar știu sigur că în fiecare comunitate de pe Pământ există un Maestru ale cărui înțelepciune și îndrumare ne pot lumina calea în căutarea noastră de cunoaștere și înțelegere. Totodată, putem căuta cu toții înlăuntrul nostru acea sursă de învățăminte și inspirație care ne poate ajuta să creștem spiritual și să ne conectăm cu semnificația profundă a acestei sărbători. În timp ce ne bucurăm de tradiții și ritualuri, putem și noi deveni surse de lumină și inspirație pentru cei din jurul nostru, aducând astfel un strop de magie și bucurie în viețile celorlalți. Doar așa vom putea sădi un copac magic în grădina sufletului nostru.
Vasile PETROVAN
Imagine de la Pixabay
