Dacă unele poeme ale clasicilor noștri vi se par prea lungi, vă prezentăm variante ale lor prescurtate, în episodul doi. Este, desigur, după cum v-am spus și prima oară, un exercițiu de imaginație pur umoristic, care trebuie tratat ca atare (intervențiile în poezii sunt cele scrise cu italice, la finalul fragmentelor). Așadar:
- ”Mai am un singur dor” – Mihai Eminescu
Mai am un singur dor/ În liniștea serii/ Să nu mă sunați.
- ”Dan, căpitan de plai” – Vasile Alecsandri
Ursan cu al său oaspe în fund, spre soare, cată/ O fi cătat el, dar pe oaspe nu-l avantajează defel poziționarea în poem. Și nici pe Ursan, de altfel.
- ”Șăgi câmpenești” – Samson Bodnărescu
Făt-Frumos dormea în luncă/ Pe verdeață sub un tei;/ Când visa despre Ileană,/ Când de luptele cu zmei./ Foarte multă treabă avea Făt-Frumos în somn. Dacă dormea și calul lui la fel de mult și visa tot alternativ, ba la zmei, ba la Ileana, nu te mai miri că s-au dus poveștile de râpă.
- ”Între Scila și Haribda” – Gheorghe Baronzi
Cine ești oare tu ce-mi legi gura/ Și-mi pui călușul să nu vorbesc?/ Sunt stomatologul, dom’le, și aș vrea să-ți plombez măseaua aia, ce bai ai?! (Nervos personaj a creat G. Baronzi.)
- ”Doina” – Vasile Alecsandri
De-aș avea, pe gândul meu,/ Un cal aprig ca un leu/ Chiar voiți un cal pe gând?/ V-ar cam deșăla râzînd/ Că și suplu ca un leu/ Totuși, calul e cam greu. (Numai ziceam, nu dădeam cu parul. Sau cu calul ori cu rima.)
- ”Miorița” – baladă fiind, are wild card la poeme
Şi-oile s-or strânge/ Pe mine m-or plânge,/ Iar tu de omor/ Să nu le spui lor./ Să le spui curat/ Că m-am însurat/ C-o mândră crăiasă/ Răspunsul Mioriței: drăguțule bace, te-ai scrântit, ai fumat ceva, ai tras vreo țuică? Ce-i cu textele astea, crezi că oile sunt toante? Te-ai găsit tu să faci pe hollywoodianul cu noi! Cu oi, mă rog.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: pixabay.com / David Mark
Citește și: Poeme cu final neașteptat – și cu Baiazid, și cu El Zorab, și cu Zdreanță
