Dacă unele poeme ale clasicilor noștri vi se par prea lungi, vă prezentăm niște variante ale lor prescurtate. Este, desigur, un nevinovat exercițiu de imaginație, unul pur umoristic, care trebuie tratat ca atare (intervențiile în poezii sunt cele scrise cu italice, la finalul fragmentelor).

  • Ochii tăi albaştri” – Emil Isac

Ochii tăi albaştri/ Anii cum i-au înnegrit/ Îs ochelarii de soare, zevzecule…

  • ”Dan căpitan de plai” – Vasile Alecsandri

Bătrânul Dan desprinde un paloş vechi din cui/ Şi paloşul luceşte voios în mâna lui/ Mergem la luptă?/ Nu, mă, la tăiat niște frunză la câini, că s-a terminat.

  • ”Mistrețul cu colți de argint” – Ștefan Augustin Doinaș

– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse/ Mistreţul cu colţi de argint, fioros/ Da du-te tu dacă ai chef de smotoceală.

  • ”Balada vechii spelunci” – Alexandru Philippide

Fata cu şolduri dolofane/ Pe care o iubisem rând pe rând/ Cânta romanţe suburbane/ Și ce voiai să-ți cânte,”Melc, melc, codobelc”?

  • ”Fetica” – Tudor Arghezi

Ce duh ai şi ce putere/ Să-mpleteşti ceara cu miere/ De la floarea din gradină,/ Ostenită de albină?/ Hai lasă lingușeala, zi ce-ți trebuie.

  • ”Lacustră” – George Bacovia

De-atâtea nopti aud plouând/ Aud materia plângând/ Păi dacă n-ai somn…

  • ”Trec vremile” – Vasile Voiculescu

Trec vremile… ca nişte ape/ Şi faţa lumilor o spală/ Ei aș, o spală pe naiba, nu vezi cum arată?!

  • „Miorița”

Mioriţă laie, laie, bucălaie/ De trei zile’ncoace gura nu-ţi mai tace!/ Mi-s nevorbită, dragă.

  • ”Ușă” – Emil Isac

Uşă,/ Tu ştii că de câte ori veneam în zori/ Păşeam tiptil cu zâmbet pe buze, în mâini cu flori/ Păi normal că-i aduceai flori, că veneai de la cârciumă pe trei cărări jumate.

  • ”Când n-am ce scrie” – Alexandru Vlahuță

Iar când n-am şi n-am ce scrie,/ Atunci torn o poezie/ De-asta-i viața cam zurlie,/ Hai noroc și veselie! (T.V.S.)

Sursa foto: Pixabay

CITEȘTE ȘI: Poeme cu final neașteptat – și cu Baiazid, și cu El…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.