Orice om cu scaun la cap încearcă, în aceste vremuri, să fie cât poate de grijuliu cu sănătatea lui și a celor care îi sunt aproape. Ia în seamă sfaturile celor care îl îndeamnă să se ferească de coronavirus, respectând nu altceva decât lucruri de bun-simț, explicate pe îndelete, pentru care nu ai nevoie de trei facultăți ca să le înțelegi.

Orice om cu scaun la cap se gândește în astfel de zile cu un firesc respect la oameni care, prin natura muncii lor, sunt expuși în fiecare clipă riscului de a fi infectați cu acest virus care în vremea sărutului primăverii ne-a făcut nopțile albe și zilele reci ca într-o iarnă încremenită în ceasornic. E vorba de personalul medical, care e cel mai expus. Expuși sunt și lucrătorii din magazine ori cei din structurile MAI, care, tot datorită profesiei, au de-a face cu oameni – și nu puțini – în fiecare zi.

Orice om cu scaun la cap stă pe-acasă, dacă îi permite jobul, în aceste zile complicate și respectă toate cele recomandate de autorități spre a putea să trecem degrabă peste acest impas. Respectându-i pe ceilalți înseamnă că te respecți și pe tine – iar asta în general, nu neapărat atunci când fac virusurile horă în jurul tău.

Oameni cu scaunul la cap în vacanță, în formă de șezlong, au ajuns să-i ia la preț de matineu pe unii care pun preț pe respectul față de comunitate.

Fără a le da lecții de viață celor pe care îi doare în șezlong sau în scufia de noapte de respectul față de cei între care viețuiesc, încumetându-se chiar să joace tontoroiul pe sănătatea lor, orice om cu scaun la cap parcă se simte dator întrucâtva să le atragă discret atenția că nu sălășluiesc singuri pe planetă. Poate că au lipsit de la școală când s-a predat lecția respectului, dar se poate recupera asta la orice vârstă, se pot lua meditații. În orice aguridă poate exista, fie și pitită, o broboană de optimism. Totul e să fie deslușită, scoasă la iveală. Ca să încheiem într-o notă pozitivă până și în vremuri ciupite de virus, hai să ne imaginăm o acțiune caritabilă în care punem mână de la mână, cum s-ar zice, și adunăm niște respect pe care să îl donăm celor care încă nu l-au avut chipurile la îndemână spre a-l oferi altora. Niciodată nu e târziu să încercăm să fim niște oameni buni, ca într-o plăpândă lecție de respect în care suntem și elevi, și dascăli.

PS: Fără îndoială că pe unii îi va interesa mesajul legat de respect precum l-ar trage ața pe un leu (din cel cu coadă) să mănânce trifoi. Important e ca ideea să fie degustată pe tipsia celor care încă mai cred că respectul nu e un farafastâc, ci o bucurie a minții.

Tiberiu Sabo

Sursa foto: pixabay.com

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.