Pentru inteligenţă există teste, dar prostia cum se măsoară?!

Secolul XX a fost marcat de o sumedenie de evenimente: invenții, inovații, boom-uri, crize, războaie, împărțiri și reîmpărțiri ale teritoriilor, aselenizare, ONU, Bretton Woods etc. Fiecare eveniment a adus după el schimbare, dar unii se întreabă dacă toate aceste schimbări au fost sau nu benefice. Devenirea și schimbarea au sporit inteligența sau prostia?!

Inteligenţa (cristalizată şi/sau fluidă), cuantificabilă

Într-o accepție largă, departe de opiniile specialiștilor, inteligența este capacitatea de înțelegere a lucrurilor și fenomenelor, a relațiilor interumane – pe de o parte, respectiv posibilitatea de interconectare a cunoștințelor pentru elaborarea de idei sau concepte – pe de altă parte. Dacă inteligența este o calitate, atunci prostia este un defect. Adică se opune inteligenței.

Indicatorul cu ajutorul căruia se măsoară inteligența este numit IQ (Intelligence Quotient). Rezultatele pot avea valențe cognitive și de predicție relativă a performanței, pe două componente ale inteligenței: cristalizată (câștigată prin educație și instruire) și fluidă (nativă, genetică). Testele se pot aplica persoanelor cu vârste între 3 și 90 de ani. Rezultatele lor spun că majoritatea oamenilor se încadrează pe ecartul de valori între 90 şi 110 puncte, ceea ce denotă o inteligenţă medie. În intervalul 120-130 se consideră o inteligență superioară, peste 130 se poate vorbi despre supradotarea cognitivă. Intervalul inferior, cuprins între 85 şi 75 exprimă intelectul limitat, iar valorile mai mici de 70 arată retardarea cognitivă.

Efectul Flynn şi nişte întrebări

Din perspectiva măsurării coeficientului de inteligență, în secolul XX s-a înregistrat efectul Flynn, adică o creștere a valorilor cu 3 puncte pe deceniu. Pe această temă s-au efectuat multe studii. Unul dintre ele, făcut de Ragnar Frisch Centre for Economic Research din Norvegia, a ajuns la concluzia că efectul Flynn a atins apogeul prin anii ´70, după care a urmat o linie descrescătoare, accelerându-se în secolul XXI. Baza studiului a fost formată din 730.000 de persoane, pe trei generații de bărbați cu vârste între 18 şi 19 ani (vârsta la care se face recrutarea pentru stagiul militar). Concluzia: de la o generație la alta, IQ-ul a scăzut în medie cu 7 puncte.

Rezultatele studiului au fost comentate și analizate pe multe laturi, iscând întrebări legate de schimbările intervenite în stilul de viață, comportamentul social, principiile educaționale, sistemul de instruire, mecanismele de gândire, întrebări care pun la îndoială capacitatea testelor de a măsura schimbările apărute în societatea modernă. Unii sunt de părere că nu ne-am prostit într-atât, ci că acele teste nu ţin pasul cu ritmul evoluției sociale.

Prostia şi palierele ei

Antonimul inteligenței pare a fi prostia, definită în varii moduri: imbecilitate, inepție, tâmpenie, aiureală, gogoașă, absurditate etc. Carlo M. Cipollla, în cartea sa “Legile fundamentale ale prostiei umane”, vorbește despre prostie pe cinci paliere: numărul proștilor este mereu subestimat; probabilitatea de a fi prost nu depinde de însușirile tale; prostul este o persoană care, prin acțiunile sale, cauzează pierderi și altora nu numai lui; oamenii subevaluează efectele prostiei; proștii sunt o categorie socială deosebit de periculoasă, prin efectele acțiunilor întreprinse. Orice asociere cu societatea actuală din care face parte și clasa politică poate fi doar… întâmplătoare. Fireşte!

Adaptând teoria relativității la tema de față, am putea spune că inteligența este relativă, dar prostia este absolută. Dacă inteligența (relativă) se măsoară cu testul IQ, de ce prostia (absolută) este nemăsurabilă?! Iată de unde poate veni o temă de cercetare! Din comparația a două persoane, cum altfel decât subiectivă?!, se va ajunge la  un rezultat care arătă că una este (mai) inteligentă și cealaltă (mai) proastă. Se pot distinge ușor pentru că întotdeauna prostia apare cu semnul minus la toate atributele ce caracterizează inteligența. Făcând o astfel de comparație, s-ar putea să comitem o… prostie! Așa, de dragul prostiei, putem afirma că niciun prost nu va citi vreodată semnul minus, el fiind mereu, dar absolut mereu, pe plus. Și nu-l poți contrazice pe prost pentru că ”…are convingeri beton”, după cum spune domnul Pleșu.

Nu treziţi proştii: s-ar putea să le vină idei…

Este nevoie proști  în societate? Unii zic că da, pentru că în lipsa lor nu se pot stabili ierarhiile. Sunt atât de importante clasamentele încât acceptarea prostiei cu toată nocivitatea pe care o incumbă își merită prețul? Ce ne facem cu prostul care are puterea de a decide, putere investită sau cucerită? Fiind sus pe scară, chiar dacă i se vede limpede întreaga inadecvare, este adulat și preamărit de mulți fani. Poate pentru că sunt asemenea lui?! Hmm! Grea întrebare! Aflat în topul puterii, prostul își afișează imbecilitatea cu  şi mai mare nonșalanță, cu și mai mare încredere de sine, cu și multă emfază. Și atitudinea asta este aplaudată, preluată, modelată, prelucrată de adepții săi…

Dacă ați întâlnit, văzut sau doar auzit despre astfel de specimene, vă rugăm să nu-i deranjați. Dacă-i treziți, s-ar putea să le vină alte idei, mult mai crețe și mărețe. Cum noi n-avem știre despre așa ceva, facem pe… proștii, cu speranța că nu vom fi bântuiți de ghinion să rămânem așa!

Conf univ dr ec Vasile Bîrle

1 COMENTARIU

  1. Foarte interesant. ‘inteligența este relativă, dar prostia este absolută’ o buna replica pentru a iesi dintr-o conversatie epuizanta. Notata!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.