Originar din Baia Mare, dr. Călin-Cristian Tohătan a visat dintotdeauna să fie chirurg

Băimăreanul Călin-Cristian Tohătan este medic specialist în chirurgie generală și oncologică la Spitalul Medlife Polisano din Sibiu. Și-a dorit încă de la grădiniță să devină chirurg. A pășit prima dată în sala de operație în clasa a XI-a, la braț cu multe emoții. Azi consideră că sângele rece este o calitate necesară: ”În situații critice nu ne putem lăsa copleșiți de emoții”. Având de gestionat situații complexe, mărturisește că puntea de încredere dintre medic și pacient este extrem de importantă, mai ales când e vorba despre un chirurg tânăr, așa cum e el. Despre pregătirea pentru intervenții dificile, despre cea mai frumoasă și cea mai dificilă parte a meseriei, despre tehnologie, optimism și conferințe, în cele ce urmează…

Visa încă din grădiniță să devină chirurg

– V-ați dorit dintotdeauna să deveniți medic?
– Da, de mic asta îmi doresc. Mic însemnând încă de când eram la grădiniță. Nu știu să vă spun exact de ce mi-am dorit asta, dar dorința a fost constantă de atunci.

– Ce v-a condus spre alegerea chirurgiei din tot arsenalul de specializări posibile?
– Tot așa, de mic, mi-am dorit să operez. Nu scăpa nicio broască nedisecată… Iar ulterior și pe parcursul facultății mi-am întărit această dorință de a face chirugie. Chirurgia oncologică a fost o alegere care a venit pe parcursul rezidențiatului, specializare pe care am ajuns să o iubesc datorită mentorului meu, Dr. Dan Eniu.

– Ați pășit prima dată în sala de operație acompaniat de emoții?
– Prima data am intrat în sala de operație în clasa a XI-a, alături de primul meu mentor în chirurgie, Dr. Adrian Blaj. Emoțiile au fost destul de mari, mai ales că îmi doream foarte mult acest lucru. Nu-mi amintesc ce fel de operație a fost prima pe care am văzut-o, dar îmi doream să văd cât mai multe și să-mi petrec cât mai mult timp în spital.

”Nu ne putem lăsa copleșiți de emoții”

– Apropo de emoții. Cum vă gestionați propriile emoții? Dar pe cele ale pacientului?
– Pe ale mele destul de ușor. Sigur că sunt cazuri în care implicarea emoțională este mai mare, dar având în vedere specialitatea pe care o practic în prezent, încerc să păstrez anumite limite. În ceea ce privește pacientul, încerc să-l ajut să depășească aceste emoții explicându-i că beneficiază de tot ajutorul nostru și că găsim cele mai bune soluții să rezolvăm problema cu care se confruntă.

– Se vorbește despre ”sângele rece” al chirurgului. Adevăr sau mit?
– Din punctul meu de vedere este un adevăr. În situații critice nu ne putem lăsa copleșiți de emoții. Trebuie să rămânem calmi și într-o stare de liniște deplină pentru a putea gestiona momente care fac echilibristică între viață și moarte.

Puntea de încredere dintre pacient și medicul lui

– Din cauza specializării., aveți de-a face cu pacienți în situații din cele mai delicate. Câtă psihologie implică munca dumneavoastră?
– Multă. Din toate părțile implicate: pacient, apaținători și, evident, eu. De cele mai multe ori le recomand pacienților mei să discute și cu psihologul nostru. Din păcate, încă, la noi în țară există o reticență față de psiholog.

– Dar cât de importantă este, până la urmă, construirea unei punți de încredere între pacient și chirurgul său?
– Foarte importantă mai ales când ești medic tânăr și trebuie să realizezi o operație complexă. De multe ori pacienții consideră că un medic cu mai mulți ani de profesie le poate oferi și o opțiune mai bună de tratament sau mai multă siguranță.

Pregătirea și recuperarea

– Așa cum sportivii de performanță se pregătesc altfel pentru competițiile importante, dvs. cum vă pregătiți pentru intervențiile mai dificile?
– Mă asigur că sunt tot timpul la curent cu cele mai noi tehnici și proceduri, îmi fac planul de abordare a cazului în minte de mai multe ori și, în primul rând, analizez situațiile critice și complicațiile care pot apărea în timpul operației sau imediat după și cum le pot rezolva.

– De recuperat cum vă recuperați după aceste cazuri mai complexe?
– Încerc să mă detașez de spital imediat cum ies pe ușa lui. De cele mai multe ori nu-mi iese… În rest, prin drumeții, întâlniri cu prietenii și cel mai mult mă ajută plecatul în vacanță.

Superlative…

– Care sunt, în viziunea dumneavoastră, cele mai importante calități ale unui bun chirurg?
– Inteligență, profesionalism, conștiinciozitate, creativitate, curaj și perseverență.

– Care este cea mai frumoasă parte a meseriei dumneavoastră? Dar cea mai dificilă?
– Pentru mine cea mai frumoasă parte și cu cele mai mare satisfacții este momentul în care pacienții vin la controalele de urmărire la unu, doi, trei, patru ani și pot evalua reușita intervenției pe care le-am făcut-o. Cea mai dificilă este partea în care nu pot să le mai ofer nicio variantă chirurgicală pacienților. Și, evident, momentul când pierdem pacienți.

”Totul se petrece foarte repede în lumea medicală”

– Într-o lume tot mai tehnologizată pe toate palierele, inclusiv (sau mai ales) medical, ce atârnă mai greu în balanța vindecării: cunoștințele și mâna chirurgului, performanța aparaturii de specialitate, optimismul pacientului?
– Toate cele enumerate de dumneavoastră cumulate. Evident că fără tehnologie de top și fără expertiza chirurgului nu le poți oferi pacienților cele mai bune șanse de vindecare și, implicit, nici motive de optimism.

– Aveți în CV certificate, conferințe, workshopuri în țară și peste hotare: cât de importante sunt pentru un medic?
– Sunt extrem de importante. Totul se petrece foarte repede în lumea medicală. Apar mereu tehnici noi, altă aparatură, alte tratamente. Tot timpul trebuie să fim cât mai la zi cu toate aceste noutăți, iar locul cel mai bun pentru a le afla sunt cele enumerate de dumneavoastră.

”Am vrut și eu să plec de foarte multe ori”

– Fiindcă am pomenit de ”peste hotare”: tinerii cu vocație tind să fie atrași de orizonturile strălucitoare ale străinătății. Cum de ați optat să profesați acasă, în România?
– Am vrut și eu să plec de foarte multe ori. Momentan sunt într-un loc în care pot oferi pacienților variante bune și actuale de tratament, așa că mai rămân :).

– Ați derulat muncă de voluntariat mai bine de un deceniu. De ce din timpul oricum puțin ați ales să dăruiți?
– Partea de urgențe a fost a doua mea dragoste. Diversitatea cazurilor, faptul că nu știi niciodată unde ajungi și adrenalina pe care o simți în prespital m-au făcut să îmi petrec mult timp în cadrul Serviciului de Ambulanță Cluj. Sunt anii de care îmi aduc aminte cu foarte multă plăcere, în care am cunoscut mulți oameni frumoși și am legat prietenii. De multe ori spun că ”acolo mi-am făcut facultatea”.

– Dincolo de halatul de medic, care sunt lucrurile care vă bucură?
– Familia, prietenii, cățelul, natura, călătoritul, scufundările.

Ramona-Ioana Pop
Foto: arhiva personală dr. Călin-Cristian Tohătan

Fragmente de CV

Studii
2009-2015 – Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca;
2016-2021 – medic rezident chirurgie generală, Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca;
2022 – medic specialist chirurgie generală;
2022-2023 – program de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii atestatului de studii complementare în chirurgie oncologică;
2024 – medic specialist chirurgie generală – competența chirurgie oncologică, Institutul Oncologic București;

Conferințe și workshopuri
– a participat la cursuri, conferințe și workshopuri în țară și peste hotare (Grecia, Singapore, Germania, Franța, Țările de Jos, Spania, Slovenia, Cehia);

Afilieri
– membru al Societății Europene de Anestezie Regională (din 2019), al Societății Europene de Chirurgie Oncologică (din 2017), al Asociației Europene de Chirurgie Endoscopică și Tehnici Intervenționale (din 2017);

Voluntariat
– voluntar la Serviciul Județean de Ambulanță Cluj-Napoca (2011-2021);
– președinte al Asociației Voluntarilor Antrenați în Tehnici de Ajutor și Resuscitare (AVATAR) Cluj-Napoca (din 2012).