”În fiecare an, la data de 26 Octombrie se prăznuiește Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sărbătoarea fiind cunoscută în popor sub denumirea de Sâmedru sau Sumedru, patron al iernii pastorale”, reamintește muzeograf Gabriela Filip de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
”Potrivit legendelor, Sâmedru ar fi fost un om obișnuit, care se ocupa de creșterea animalelor, într-un mijloc de codru, necălcat de picior omenesc” – începe povestea muzeograful Gabriela Filip.
Credințele legate de ziua de azi încep încă de sâmbăta de dinainte de Sâmedru, sâmbătă care ”poartă denumirea de Moșii de Sâmedru, Moșii Mari sau Moșii de Toamnă, oamenii împărțind în această zi ofrande și invocând spiritele moșilor pentru a le aduce în case: belșug, spor și sănătate: «Voi, moși, strămoși/ Să-mi fiți tot voioși, / Să-mi dați spor în casă, / Mult pe masă, / Cu mult ajutor/ În câmpul cu flori»”, explică reprezentanta Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară. În unele zone, în noaptea de 25 spre 26 octombrie se dădea foc unui pom, iar cei mari și cei mici strigau în jurul focului ”Hai la focul lui Sâmedru”. La plecare, aceștia își duceau la casele lor cărbuni aprinși și resturi rămase din pom pentru fertilizarea gradinilor și livezilor.
”Ziua de Sâmedru era zi de soroc, de socoteală, când se rezolvau toate datoriile, împrumuturile, slujbele sezoniere sau alte înțelegeri încheiate la Sângiorz. O zicală populară spune: La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii. Adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii pentru că nu se cunosc, iar toamna, când se împart oile, se bat stăpânii pentru că nu se respectă înțelegerile încheiate la Sângiorz”, spune Gabriela Filip povestea mai departe.
Muzeograful răsfoiește filele de calendar și merge cu explicațiile mai departe: ”Sâmedru (Sfântul Dimitrie) împreună cu Sângiorz (Sfântul Gheorghe) împart anul pastoral în două anotimpuri: vara (23 aprilie – 26 octombrie) și iarna (26 octombrie – 23 aprilie). Miezul verii este marcat de Sântilie (20 iunie), iar miezul iernii de Sânpetru Lupilor (15/16 ianuarie). Atât Sâmedru, cât și Sângiorz poartă la brâu cheile vremii, astfel că, dacă Sângiorzul încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul”.
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
