”Casca M39 sau casca olandeză a fost cea mai reprezentativă piesă de echipament militar folosit de armata română pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial”, de aici începe povestea spusă de muzeograf Alin Pralea de la Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației.
Modelul olandez din 1927, unicat cu calități și… defect
În 1927 armata olandeză adopta un nou model de cască militară cu totul deosebit. ”Modelul olandez din 1927, prin forma sa unică, alungită la ceafă, făcea mai ușoară identificarea în teren a propriilor soldați și, de asemenea, oferea o protecție sporită cefei și gâtului. O altă trăsătură unică la acea vreme a fost emblema frontală realizată din bronz, reprezentând stema Olandei”, descrie muzeograful din Sighetu Marmației.
Casca avea, însă, și un cusur: acoperea urechile. ”Uneori soldații nu auzeau ordinele, iar artileriștii se plângeau de un anume vâjâit foarte deranjant. Aceste minusuri au fost remediate prin decuparea căștii în zona urechilor, iar producția noului model îmbunătățit a început în 1934”, precizează reprezentantul Muzeului Maramureșan.
Exemplarele cu monograma regelui, rarități
Guvernul României și-a manifestat interesul pentru casca militară olandeză începând din 1937. ”Foarte probabil acest lucru era motivat de calitatea căștii și mai ales de faptul că neutralitatea Olandei constituia o garanție în plus că echipamentul va fi livrat la timp”, spune muzeograful, care informează că un prim lot de 300.000 de căști a fost solicitat. Ulterior au mai fost achiziționate încă 800.000 de căști.
”În România, casca a fost cunoscută sub numele de M39 și era identică cu cea olandeză, singura diferență fiind emblema frontală cu monograma regelui Carol al II-lea ce înlocuia emblema olandeză. Abdicarea lui Carol al II-lea la 6 septembrie 1940 a făcut ca de pe toate căștile aflate în uz să fie eliminată emblema cu monograma sa, iar cele produse ulterior acestei date să nu mai aibă niciun fel de emblemă. Astfel, astăzi, exemplarele cu monograma regelui constituie rarități fiind extrem de valoroase”, spune Alin Pralea.
”Presupunem că exemplarul aflat în colecția noastră a rămas în Maramureș după Dictatul de la Viena, 30 august 1940, și nu se mai afla în uz după abdicarea lui Carol al II-la, «scăpând» astfel cu emblema intactă”, adaugă muzeograful.
Mai multe detalii, aici.
Sursă informații și foto: Muzeul Maramureșan (Bibliografie: Kevin de Joode, ”The Dutch Steel Helmet 1916-1946”, editura Batavian Lion International, 2007)
CITEȘTE ȘI:
Un nou depozit din epoca bronzului, la Muzeul Maramureșan
