Licențiat în filologie și filosofie. Jurnalist. Critic literar și de artă. Scriitor. A debutat în ”Tribuna”, în 1966. Debutul editorial are loc în 1995, cu volumul ”Punct de trecere: interviuri”. Membru al Uniunii Scriitorilor. Are 10 volume publicate, dintre care trei au apărut postum.
Din 1968 este jurnalist în Baia Mare. A fost mulți ani redactor-șef al cotidianului ”Graiul Maramureșului”. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Membru fondator al Cenaclului Nord din Baia Mare, al revistei ”Archeus” şi al revistei ”Nord Literar”. Cadru didactic asociat la Universitatea de Nord Baia Mare, specializarea Filosofie – Jurnalistică. Doar o frântură dintr-o amplă biografie a unui om care a iubit cultura și jurnalismul. Sau jurnalismul și cultura.
Astăzi, 14 noiembrie, Augustin Cozmuța ar fi împlinit 80 de ani.
Circa două ore de amintiri depănate
În memoria lui, familia, alături de ”Nord Literar”, de specializarea Jurnalism a Centrului Universitar Nord Baia Mare și de reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Cluj, au organizat un eveniment omagial. Spune multe despre cel care a fost Augustin Cozmuța și simplul fapt că, la 9 ani de când a plecat dintre noi, în Biblioteca Centrului Universitar Nord nu a rămas niciun scaun gol și că foștii prieteni, colegi și studenți l-au omagiat preț de circa două ore.
”Un aristocrat al literaturii”
”Un om ales”, care ”a ars pe altarul culturii”, așa l-a descris Dana Buzura-Gagniuc, manager ”Nord Literar”, pe Augustin Cozmuța. Despre erudiția lui a vorbit dr. Teodor Ardelean – director al Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu” Baia Mare -, depănând istorioare ”scrise” cândva, demult, în redacția plină de colecții. Conf. univ. dr. Florian Roatiș a amintit despre bonomia, delicatețea și bunul simț care îl caracterizau pe ”căutătorul de talente” Augustin Cozmuța.
Un profesionist extrem de meticulos, mereu cu creionul în mână, destul de introvertit, o valoare extraordinară – așa îl evocă prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu pe cel omagiat azi. ”Un aristocrat al literaturii”, ”un om care mocnea de idei”, ”ferm, dar nu conflictual”, ”cu prestigiul necesar unei personalități” – așa a ”desenat” în cuvinte poetul și jurnalistul Gheorghe Pârja portretul lui Augustin Cozmuța.
”Ați transformat ziua de azi în una a bucuriei”
Profesorul Nicolae Weisz a pomenit despre ”discreția nejucată”, calitatea de ”căutător de semnificații” și privirea ”mult mai pătrunzătoare decât lăsa să se vadă”. În numele foștilor studenți ai dascălului Augustin Cozmuța a vorbit lector univ. dr. Melinda Achim. Zâmbind cu nostalgie amintirilor legate despre lecțiile predate de jurnalist. ”Dintr-o zi de comemorare, ați transformat ziua de azi în una a bucuriei”, a mărturisit soția lui Augustin Cozmuța, Ileana.
”Tatăl meu a fost un om pasionat de cultură, artă și jurnalism”
Am lăsat la urmă ceea ce a reprezentat cea mai emoționantă evocare. Cea rostită de Ioana, fiica lui Augustin Cozmuța. ”Astăzi, la împlinirea a 80 de ani de la nașterea tatălui meu, ne adunăm să-i onorăm memoria și să reflectăm asupra lecțiilor de viață pe care ni le-a arătat.
Tatăl meu a fost un om pasionat de cultură, artă și jurnalism. A fost un adevărat model de dăruire. Nu doar pentru mine, ca fiică, ci și pentru nenumărați studenți și profesioniști cu care a lucrat. Prin fiecare cuvânt scris, cu fiecare curs predat, cu fiecare interacțiune, tatăl meu a inspirat sau a încercat să inspire și a cultivat o dragoste profundă pentru autenticitatea locului în care ne-am născut și ne-a arătat cum să prețuim frumusețea și semnificația acestui colț de nord al țării.
După aproape un sfert de secol trăit în America am realizat cât de important este spiritul cultural al orașului. Îmi lipsește poezia locului, îmi lipsesc acele vibrații culturale care aici au o profunzime aparte. În Baia Mare cultura nu este doar un mijloc de exprimare, ci o poartă deschisă către ceva mai înalt. Ocazie de a face parte dintr-o comunitate a sufletului. Tatăl meu a fost un promotor al acestor valori, demonstrând că – indiferent de obstacole – putem păstra acele aspecte care ne unesc. În moduri pe care, deseori, lumea modernă le neglijează.
Prin exemplul său am învățat că a aduce la viață o pasiune nu este un lucru ușor. Necesită o dedicație profundă, muncă asiduă și determinarea de a nu renunța chiar și atunci când drumul pare greu. Tatăl meu a știut mereu că adevărata realizare vine atunci când ceea ce faci este pentru binele tuturor. Uneori nu apuci să vezi roadele tale și tot ce poți să faci într-o viață de om este să plantezi o sămânță pentru viitor. Cu speranța că cei care vor urma îți vor continua munca și îți vor duce mai departe valorile.”
Ramona-Ioana Pop
