“Oamenii iubitori trăiesc într-o lume care îi iubește. Oamenii ostili trăiesc într-o lume care îi urăște. Aceeași lume” (Wayne Dyer). Pornesc de aici… 🙂

În dialogurile mele cu oamenii – clienți, prieteni, colegi, vecini… – adesea mă “bat” de ideea (justificată pe alocuri) “Sunt prea mic ca să schimb ceva”. Sau “N-ai cu cine, oamenii sunt răi, invidioși, frustrați”. Ceva de genul. Nu contest o evidență, n-am cum (oricât mi-aș dori): cu siguranță sunt și astfel de situații. Doar că treaba mea e ce fac eu. Altfel spus, ce fac eu e cartea mea de vizită, ce face celălalt e a lui. Nu putem schimba oamenii, putem să ne schimbăm doar noi. Oricine a încercat, știe cât e de greu.

Și, totuși: singura persoană asupra căreia am control sunt eu. Atâta timp cât căutăm vinovați pe afară, nu avem cum să schimbăm nimic. Logic, cred. Abia când mă îndrept spre mine, lucrurile pot arata altfel.

Să vă dau două exemple.

Eu sunt blondă. Dacă știu asta, atunci când cineva îmi spune că sunt brunetă, maxim pot să zâmbesc, pentru că mi-e clar că nu-i adevărat. Și pot să mă întreb atât: ”Oare de ce vede așa omul? Ce îl face să nu vadă evidența?”

Sau dacă îmi spune cineva: “Ești o incompetentă!” (mă scuzați 🙂). Eu, dacă știu că nu sunt, nu mă voi supara, ci mai degrabă voi avea compasiune pentru omul respectiv, știind că ceea ce a spus nu are nicio legătura cu mine, ci doar cu ceea ce are el înăuntru.

Altfel spus: “Ce zice Andreea despre Ioana are mai mult de-a face cu Andreea decât cu Ioana”. 🙂

Niciun om aflat în echilibru nu rănește un alt om!

Îmi place foarte tare “Lecția portocalei” a lui Wayne Dyer. O spun de câte ori am ocazia. Și cred că acum, cu vremurile ce le trăim, e perfectă. Wayne Dyer, fiind profesor la universitate, l-a întrebat pe unul dintre studenții lui: “ Ce obținem dacă stoarcem o portocală?” Omul a răspuns: “Suc de portocale”. “Nu e de măr, nu e de struguri?” “Păi cum să fie atâta timp cât stoarcem o portocală?”

Ok. Așa e și cu oamenii: atunci când viața ne presează (acum ne presează maxim pe toți, de exemplu), iese exact ce avem înăuntru. Dacă am bunătate, compasiune, empatie, atunci asta iese. Dacă am răutate, frustrare, invidie, atunci aia iese.

Așadar, puterea e la noi, la fiecare. Depinde doar de cât suntem de dispuși să o căutam mai degrabă înăuntru decât pe afară. Vă îmbrățișez! 🤗

Ela BALAJ
psiholog clinician & psihoterapeut integrativ

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.