Casa din Preluca Nouă a fost adusă în Muzeul Satului în 1975. Asta se știe. Ceea ce nu se știe sigur este cine și când a construit-o: ”Am înțăles de la tata că nici de el, de Vasalie, n-o fo făcută că o fo mai dinainte, nu știu exact! El o fo pân o mnie opt sute și ceva născut, o mnie opt sute șeptezăci și ceva. O fo stră străbunicu mneu… casa îi făcută mult dinaintea lui!”, spune Vicențiu. Cum cine e Vicențiu?! Vă explică imediat muzeograful Ștefan Florian de la Muzeul Satului din Baia Mare.
Vicențiu Florian e meșter popular, învelește case cu paie și nu doar în Maramureș, ci în toată țara. În această toamnă a învelit Casa Preluca (sau Casa Bodii, cum mai e cunoscută) din Muzeul Satului din Baia Mare, casă în care s-a născut tatăl lui, Badea Văsălică. ”Tata o fo ultima generație care s-o născut în casa asta. O fo bunicu Ion din Dâmbu Bodii, o mai fost un Grigore, străbunicu mneu, apoi Vasalie din Dâmbu Bodii, stră străbunicu mneu… și o mai fo oarecine dinaintea lui, deci cinci generații o trăit în casa asta, sigur!”, i se confesează meșterul muzeografului.
Iar șirul confesiunilor merge mai departe: ”Nu m-am gândit io niciodată că o să ajung să fac un acoperiș pă casa bunicilor mnei, să lucru, să întrețân ceva la ie… nu m-am gândit niciodată la asta… cum nu m-am gândit nici că oi lucra vreodată cu lucruri de aieste. Că tata m-o tăt îndemnat cu lucrările aieste și tăt am mărs cu el de coptil la lucrări încoace și încolo, io așe am început, nu neapărat că aș hi vrut io să fac asta. Și amu ia…”
Casa din Preluca a fost cumpărată pentru muzeul băimărean de către etnograful Sabin Șainelic în 1972, a fost adusă la muzeu în 1975 și un an mai târziu a fost ridicată în Muzeul Satului. Acestea sunt datele. Acum să apelăm și la parfumul detaliilor descoperite de Ștefan Florian: ”Casa a fost demontată într-o zi de o echipă de muncitori harnici, coordonați de un dulgher și un tâmplar (din Curtuiuș) foarte pricepuți: Matei și Toma care, după ce s-au pus pe lucru, nu l-au mai lăsat până seara. Apoi a urmat o masă, un «mniezuc» de chef, un «pticuț» mai multă horincă, un tractor cu casa-n spate, muzeografi cu membrii familiei de la care a fost cumpărată casa înghesuiți într-un Aro, cu o sticlă de horincă – că nu puteau merge neînsoțiți oamenii muzeului «batăr până jos în Copalnic», povești, zdruncinături și râs – de toate astea își aduce aminte cu drag și lumină în ochi doamna Janeta Ciocan”.
Casa are trei încăperi: tinda, în care se intră din prispă și din care se poate merge în stânga (în casa de locuit) în camera de toate zilele, respectiv în dreapta (în ”ceie casă” după cum i se spune de către localnici camerei curate) în cameră folosită de sărbători. ”În camera de toate zilele se află vatra deschisă, lângă ușă, construită din lespezi de piatră și cărămidă într-un zid de piatră lipit cu pământ. Sistemul de evacuare a fumului se face prin băbătie în tindă și din tindă fumul ieșea direct în pod, unde se puneau la afumat bunătățile din porc; se știe că fumul conservă, astfel se poate explica de ce paiele, așezate prin călcare pe acoperișul casei construit din grinzi de lemn de stejar, se schimbau doar la câțiva zeci de ani, cum se schimbau de altfel pe toate casele. Acoperișul este în patru ape și este de două ori mai înalt decât pereții casei”, descrie Ștefan Florian.
Mândră casă, bogată povestea. Vicențiu Florian deapănă șirul confesiunilor mai departe: ”Se zice că Vasalie din Dâmbu Bodii, cel dinaintea căruia e construită casa, a fost un om foarte bogat și nu numai: era un om foarte mare, foarte puternic, îmi povestea tata… ce știu despre Vasalie din Dâmbu Bodii îi că el o mărs în război în Germania cu o părete de cai, din Preluca Nouă și o stat șepte ani și după șepte ani s-o întors înapoi tot cu cai, cu alț cai, cu hamuri de i le-o dat din partea regelui! Pă fiecare curălușe era ștanțat cu regele di pă vremea aceie… deci el după șepte ani de zile s-o întors înapoi tăt cu cai. Da i-o dat de-acolo un fel de mulțumire! cu cai s-o dus în Germania și cu cai o vinit”.
După întoarcerea acasă, Vasalie din Dâmbu Bodii și-a găsit nevasta măritată cu Petrea din Vale și cu o fătucă de doi ani. Nevasta îl crezuse mort: ”Da Vasalie o luat fata pă numele lui, că ie, nevastă-sa, s-o dus inapoi cu el, cu Vasalie, după ce o vinit el acasă”, explică meșterul popular. ”Și fata vitregă, fata pe care nevasta lui o făcuse cu altul din sat tot în această casă a locuit. Și după Vasalie, om tare, harnic și bogat, a venit Grigore și după Grigore a venit Ion și apoi s-a născut Vasile sau badea Văsălică (după cum l-am cunoscut și eu) și apoi Vicențiu care în septembrie a învelit în Muzeul Satului casa străbunilor lui…”, explică muzeograful.
Dincolo de poveste, rămân întrebările: ”Și apoi cine o fi făcut casa? Cine o fi învelit-o întâia dată? Ce clacă mare o fi fost la ridicarea ei? Cum or fi tăiat lemnele din pădure, ce meșter o fi condus lucrarea, ce oameni or fi fost înaintea lui Vasalie, ce bucurii, ce drame, ce povești?”
Povestea integrală a Casei Preluca, așa cum a deslușit-o muzegraful Ștefan Florian, o găsiți aici.
Sursă informații: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Sursă foto: arhiva familiei meșterului Vicențiu Florian și arhiva Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
CITEȘTE ȘI:
Casa-Școală din Giulești a fost construită în 1794 și mutată în Muzeul Satului în 1977
În zi de Brumărel, o poveste spusă la gura cuptorului din Casa Berbești
Bine ați venit în ”Casa Gaie”, veche din 1847!
O fierărie din Giulești, primul obiectiv reconstruit în Muzeul Satului în ultimii 20 de ani
Casa Costeni, prima adusă la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș | galerie foto
