Cine a deschis primul atelier fotografic în Oradea, cine a fost prima femeie fotograf din Transilvania, cui aparțin primele fotografii cu frumoasa Sighișoara, cine sunt frații clujeni deveniți ”fotografi ai Curții”, care e povestea fotografului considerat promotorul arheologiei urbane din Transilvania, cine și când a inițiat prima școală de fotografie în Baia Mare, cine sunt ”patriarhii fotografiei artistice ai Țării Oașului” – sunt doar câteva dintre întrebările la care cea mai recentă apariție editorială de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș vă oferă răspunsuri.
După ce în 2018 apărea primul volum al lucrării ”Mari fotografi din Transilvania. Secolele XIX-XX”, în care erau prezentați Samoilă Mârza, Veress Ferenc, Alexandru Roșu, Gábor Szabó și Zoltán Suba, în aceste zile Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș bifează o nouă apariție editorială, povestea altor mari fotografi din Transilvania secolelor XIX-XX fiind spusă în volumul II. Detaliile sunt oferite de dr. Marius Câmpeanu – șef Secția Istorie de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, coordonatorul ambelor volume.
O expoziție, șapte studii științifice, un nou volum
În cadrul Sesiunii anuale de comunicări științifice organizată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, în data de 9 octombrie 2019 a fost deschisă a doua ediție a expoziției ”Mari fotografi din Transilvania. Secolele XIX-XX”.
La realizarea expoziției, alături de instituția gazdă, și-au dat concursul: Muzeul Național Brukenthal Sibiu, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural și Muzeul de Istorie Sighișoara.
Cercetările întreprinse privind viața și activitatea fotografilor transilvăneni amintiți s-au materializat în șapte studii științifice, reunite într-un volum editat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș în seria Bibliotheca Marmatia 8 (editor: dr. Viorel Rusu; coordonator: dr. Marius Câmpeanu). Principiul de ordonare a studiilor este cel cronologic, în funcție de momentul deschiderii atelierului de către fiecare fotograf, în orașul său de reședință.
”Mezey Lajos și primul atelier fotografic din Oradea”
Primul studiu, ”Mezey Lajos și primul atelier fotografic din Oradea”, este scris de Ioan Ciorba și Ștefan Toth. Fotograful Mezey Lajos (1820-1880) a luat contact cu tehnica fotografică în anul 1845, la Budapesta. În 1852, în orașul de pe Crișul Repede, a deschis un atelier fotografic, care a funcționat până în 1874. Potrivit celor prezentate, rezultă faptul că Mezey Lajos este primul fotograf profesionist din actualul spațiu transilvănean, devansându-l cu un an pe Veress Ferenc, care a deschis un atelier fotografic, la Cluj, în anul 1853.
”Un atelier fotografic, trei artiști-fotografi. Un patrimoniu ce trebuie descoperit”
În următorul studiu, ”Un atelier fotografic, trei artiști-fotografi. Un patrimoniu ce trebuie descoperit”, pe baza imaginilor păstrate în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal, Muzeul de Istorie – Casa Altemberger, Delia Voina prezintă activitatea a trei renumiți artiști-fotografi sibieni: Theodor Glatz (1818-1871), Kamilla Ásbóth (1838-1908) și Emil Fischer (1873-1965). Aceştia au activat în atelierul fotografic amplasat în Piața Mare (în trecut: Grosser Ring) a Sibiului. Atelierul a fost deschis în 1854 de Theodor Glatz, moștenit de Kamilla Ásbóth în 1871 și cumpărat de Emil Fischer în 1897. Theodor Glatz a îmbinat pictura cu fotografia. Kamilla Ásbóth a fost prima femeie fotograf de atelier din Transilvania. Emil Fischer a fost de două ori ”Fotograf al Curții Regale” (1904, 1920).
”Din viața și activitatea fotografului Ludwig Friedrich Schuller”
Potrivit studiului ”Din viața și activitatea fotografului Ludwig Friedrich Schuller”, redactat de Adonis P. Mihai, reiese faptul că artistului menţionat îi revine calitatea de pionier al artei fotografice în Sighișoara. Ludwig Friedrich Schuller (1826-1906) a îmbinat pictura și fotografia. Ca fotograf, s-a format în anii petrecuți la Paris (1849-1857), unde a avut ocazia să lucreze cu unchiul său, Friedrich von Martens, unul dintre primii fotografi din capitala franceză. Odată cu stabilirea în orașul de pe râul Târnava Mare, în 1857, și-a deschis propriul atelier fotografic. A realizat primele imagini cu Sighișoara, în care apar clădiri impozante ale ansamblului arhitectural medieval. De asemenea, între anii 1896 și 1898, a realizat un fotoreportaj remarcabil, imortalizând construirea unui segment de cale ferată între Sighișoara și Dealul Apoldului. Albumul, care conține 17 imagini în sepia, și alte fotografii cu valoare de document istoric, realizate de primul fotograf sighișorean se păstrează în patrimoniul științific al Muzeului de Istorie Sighișoara.
”Frații Dunky Kálmán (1858-1935) și Dunky Ferenc (cca. 1860-cca. 1941)
Următorul studiu, intitulat ”Frații Dunky Kálmán (1858-1935) și Dunky Ferenc (cca. 1860-cca. 1941)”, redactat de Melinda Mitu, prezintă aspecte din activitatea a doi frați fotografi clujeni, inițiați, probabil, în secretele fotografiei de renumitul fotograf clujean Veress Ferenc (1832-1916). În anul 1886, frații Dunky au deschis un cabinet fotografic în centrul Clujului (Piața Centrală, numărul 10). Cei doi sunt considerați întemeietorii fotografiei de reportaj din Transilvania, pentru că au imortalizat evenimente importante din istoria Clujului, precum vizita împăratului Francisc Iosif I la Cluj (1895) și dezvelirea Ansamblului monumental Matei Corvin (1902). În anul 1898 au primit titlul de ”Fotografi ai Curții”, calitate evidențiată și pe verso-ul fotografiilor executate în cabinetul lor.
”Dr. Cserni Adalbert (1842-1916), spirit enciclopedic și european”
În ”Dr. Cserni Adalbert (1842-1916), spirit enciclopedic și european”, Ionela Simona Mircea prezintă o personalitate complexă a orașului ”Marii Uniri”. Cserni Adalbert a fost pasionat de astronomie, geologie, literatură, desen și fotografie. Autodidact prin excelență, s-a specializat în arheologie (este considerat promotorul arheologiei urbane din Transilvania) și istorie veche, în epigrafie, numismatică și heraldică, și, nu în ultimul rând, în domeniul științelor naturii. Fotograf de excepție, a lăsat o colecție impresionantă de clișee pe sticlă cu imagini ale săpăturilor arheologice la care a participat, ale artefactelor descoperite, ale primelor colecții și ale primelor săli de expoziţie a muzeului albaiulian, precum și imagini cu clădirile vechi din oraș. Clișeele, o parte din fotografii, cele 38 de caiete de șantier (cu schițe, desene și hărți), și câteva lucrări de specialitate ale lui Cserni se păstrează în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.
”Huszthy Mátyás (1876-1955), inițiatorul primei școli de fotografie în Baia Mare”
Studiul ”Huszthy Mátyás (1876-1955), inițiatorul primei școli de fotografie în Baia Mare”, redactat de subsemnatul, are două părți. În prima sunt prezentate informații despre fotografii care au activat în Baia Mare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor. În partea a doua este prezentată activitatea lui Huszthy Mátyás, care s-a stabilit la Baia Mare în 1900. A activat ca fotograf din 1906 (când i s-a eliberat brevetul de fotograf profesionist) și până în jurul anului 1940. Pe baza articolelor și, în special, a reclamelor apărute în presa vremii după 1907, reiese faptul că a avut un atelier fotografic pe actuala stradă Podul Viilor, în apropiere de Centrul vechi al orașului şi vizavi de biserica reformată. În atelierul său a transmis și altora cunoștințe de tehnică fotografică, de realizare și de retușare a fotografiilor; pregătirea efectuată de către ucenici fiind recunoscută de autorități și de reprezentanții breslelor meșteșugărești. Avându-se în vedere faptul că după încheierea stagiului profesional de trei ani, ucenicii obţineau documente pe baza cărora puteau fi colaboratori și, ulterior, fotografi pe cont propriu, putem afirma că Huszthy Mátyás este iniţiatorul primei școli de fotografie din Baia Mare.
”Patrimoniul foto-documentar transmis posterității de artiștii fotografi Iuliu Pop și Ioniță G. Andron”
Volumul se încheie cu ”Patrimoniul foto-documentar transmis posterității de artiștii fotografi Iuliu Pop și Ioniță G. Andron”, studiu prin intermediul căruia Daniela Bălu și Diana Kinces fac o sinteză extrem de grăitoare despre doi artiști-fotografi, unanimi recunoscuți ca fiind ”patriarhii fotografiei artistice ai Țării Oașului”. Între Iuliu Pop (1915-1996) și Ioniță G. Andron (1917-1989) a existat o strânsă prietenie, legată de pasiunea comună pentru fotografie. Cei doi au lăsat posterităţii două colecții impresionante (Colecția Iuliu Pop numără peste 40.000 de clișee și diapozitive, iar Colecția Ioniță G. Andron însumează circa 100.000 de fotografii, clișee, diapozitive, documente de familie, corespondență, manuscrisele cărților dedicate Oașului și nord-vestului românesc), adevărate comori documentar-artistice păstrate de Muzeul Județean Satu Mare.
Acest demers editorial are menirea de a aduce în atenția cititorilor informații despre viața și activitatea a 11 mari fotografi, din care trei (Mezey Lajos, Theodor Glatz, Ludwig Friedrich Schuller) au activat în deceniul 6 al secolului al XIX-lea, în perioada de pionierat a fotografiei în Transilvania. Lucrarea oferă și o selecție ilustrativă, bazată în principal pe colecții de fotografii și clișee, deținute de instituții muzeale, fiind și o formă atractivă de valorificare a unui segment patrimonial de excepție.
dr. Marius Câmpeanu
șef Secția Istorie de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Materialul integral este disponibil aici.
Sursă foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
