Din lada de zestre a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, muzeograf Gabriela Filip scoate azi una dintre cele mai deosebite cămăși ale portului tradițional din Țara Lăpușului, cămașa cu ciupag.
„Cămașa, element definitoriu al portului tradițional, redă prin complexitatea ei o varietate de forme de expresie întâlnite în cromatică și ornamentație, marcând totodată statutul social şi material al purtătoarei, vârsta, ocaziile şi apartenenţa la o anumită zonă etnografică”, face introducerea în subiect Gabriela Filip.
Cămașa cu ciupag prezentată azi datează de la începutul secolului al XX-lea și se află în patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș din anul 1971. A fost achiziționată de către Sabin Șainelic, muzeograful care a pus bazele colecțiilor Muzeului de Etnografie din Baia Mare, reușind să redea într-o manieră complexă cele mai importante aspecte ale satului tradițional din județul Maramureș.
„Povestea cămășii a început în urmă cu mai bine de o sută de ani, în localitatea Cupșeni, unde mâinile pricepute ale unei tinere, viitoare neveste, au cusut însemne și simboluri, menite să făurească noi povești, pentru o viață întreagă.
Confecționată din pânză țesută în două ițe, dintr-un amestec de fire de cânepă și bumbac, cămașa păstrează cel mai vechi tip de croi al cămășii românești, fiind regăsită și sub denumirea de «cămașă rumânească».
În jurul gâtului, pânza este puternic încrețită, gura cămășii este la spate, iar ornamentul principal al cămășii este amplasat în partea din față, pe piept, la baza gulerului cămășii. Acesta are formă trapezoidală (formă dată de fixarea cutelor mai strâns sub guler) și este realizat printr-o tehnică deosebită: pe partea din față a cămășii se formează cutele prin încrețire (pe verticală), iar modelul, realizat din fire colorate, este cusut pe orizontală, printre cute și pe deasupra acestora (cusut pe crețuri”, descrie Gabriela Filip.
Motivele ornamentale redate sunt inspirate din viața de zi cu zi a omului mediul ruralm având o importanță aparte. „Registrul ornamental de pe ciupag este format din motive geometrice și scheomorfe, cusute cu fire de bumbac policrom (roșu, albastru, verde și galben). În partea de jos, ciupagul prezintă o bandă ornamentată, cu aceleași motive, geometrice și scheomorfe, acestea fiind regăsite și pe gulerul îngust de un un cm, însă la dimensiuni reduse. Pe parțile laterale ale ciupagului, se află câte un registru ornamental simplu, cusut cu cheiță dublă, iar sub ciupag, se observă alte patru registre ornamentale simple, de forma unor șire, cusute cu fire de bumbac negru și roșu (două dintre ele sunt cusute cu cheiță dublă, iar celelalte două prezintă motive geometrice)”, precizează sursa citată.
Mânecile cămășii pornesc de la gât. „Sunt prinse prin încreț și cusute cu cheiță dublă, realizată din bumbac roșu și negru. La subraț, a fost adăugat câte un «pui», pentru a da lejeritate mișcării. Peste cot, cămașa prezintă «pene», un registru ornamental ales în război, printre fire, cu motive fitomorfe. La baza mânecilor regăsim bezerii (volanul), formați prin încrețirea materialului, iar pe încreț pe care au fost cusute motive geometrice. Bezerii prezintă în partea de jos două registre ornamentale alese în război, cu fir roşu şi negru: unul simplu, punctat, şi al doilea cu motive geometrice, în continuarea cărora a fost cusută cipca (dantelă), croșetată cu bumbac alb și tivită cu bumbac roșu”, adaugă muzeograful.
Cămașa cu ciupag din Țara Lăpușului poate fi admirată în Casa Bozânta Mare din Muzeul Satului din Baia Mare, în cadrul expoziției „Firul vieții: de la naștere în veșnicie”. De luni până duminică, între orele 10.00 și 18.00.
CITEȘTE ȘI:
Moda de Maramu’ | Cămașa cu ciupag, coborâtă parcă de pe Columna lui Traian
